Page 11 - Terra-SGR-2018
P. 11
Știm cu toții că românii n-au avut întotdeauna ieșire la mare (evident la
Marea Neagră). Cu atât mai mult trebuie să remarcăm intuiția lui Simion
Mehedinți, dar și a altor geografi-geopoliticieni, după cum vom vedea, care au
sesizat că Dunărea a surmontat, în anumite perioade istorice, acest handicap.
Mehedinți afirmă: „Integritatea teritorială a Statului Român, în secolul al XIX-
lea și la începutul secolului XX, a fost determinată, în cea mai mare parte, de
22
Dunăre” . Și continuă cu o întrebare retorică: „Este sau nu este exact că, de la
1829 până în 1918, timp de 90 de ani, întregirea teritoriului românesc a stat în
strânsă legătură cu Dunărea și Marea Neagră, adăugându-se, în momentul
23
decisiv, și Muntele, cealaltă mare coordonată a vieții neamului românesc?” .
Apoi face o foarte sugestivă precizare: „Epocile de lumină ale neamului din
Carpați și regiunile înconjurătoare au fost acelea când s-a întâmplat ca marea
de la răsărit să fie liberă și împărtășită din toate roadele civilizației
mediteraneene. Din contra, când Marea Neagră se întuneca, îndată umbra se
24
întindea și peste viața neamului legat de sistemul Carpatic” (remarcați, vă
rugăm, ce exprimare deosebit de plastică). Și pentru a nu rămâne o simplă
afirmație, prezintă „valurile de întuneric” și „valurile de lumină” din decursul
timpului, precum și raportul Vorland – Hinterland.
Într-un alt studiu, intitulat Dunărinți – Dunăreni, numindu-i astfel pe
„toți românii legați de Dunăre, acolo unde Dunărea trece prin Carpați – cum
am zice «oamenii Dunării» sau ai ținutului dunărean”, face o incursiune în
timp, subliniind atracția marelui fluviu pentru marii conducători ai Antichității
(Darius, Alexandru cel Mare, Lisimah) și până în vremurile moderne și
constatând că: „Secolul al XIX-lea a fost, într-o privire, ca un răsărit de soare.
Cărturarii i-au zis «secolul naționalităților». Dunărea a ajuns străbătută de
atâtea vapoare, încât a fost înălțată la rangul de a «opta mare» a Europei” . Cât
25
de frumos și relevant spus! Va conchide sentențios: „Cei legați de Dunăre ori
26
scapă cu toții, ori pier cu toții” .
Simion Mehedinți reia tema Dunării ca factor geopolitic într-un studiu,
de asemenea foarte semnificativ, intitulat Fruntaria României spre răsărit,
27
publicat în 1941 .
22 Idem, p. 152.
23 Idem, p. 158.
24 Idem, p. 159.
25 Simion Mehedinți (1939), Dunărinți – Dunăreni, în „Timocul”, republicată în „Opere
complete”, op. cit., p. 183.
26 Idem, p. 185.
27 Simion Mehedinți (1941), Fruntaria României spre Răsărit, „Revista Fundațiilor Regale”,
An VIII, nr. 8-9, pp. 250-273, studiu republicat în „Opere complete” (1943), pp. 268-290 și în
E.I. Emandi, Gh. Buzatu, V. Cucu (1994), Geopolitica, vol. I, Ed. „Glasul Bucovinei”, Iași,
pp. 128-146.
10

