Page 27 - Terra-SGR-2018

germanofil din jurul regelui României, în 1914, anul cel mai greu pentru
francezi și pe intransigența liberalului român privind revendicarea întregului
Banat (inclusiv a părții sârbești, Serbia aflându-se și ea de partea Antantei, ceea
ce ar fi plasat granița în fața Belgradului).
Regăsim situația într-o scrisoare-răspuns publicată de Simion Mehedinți
8
și adresată profesorilor francezi care veneau să predea în România , aceștia
făcând „lobby” cu privire la intrarea României în război de partea Antantei –
9
„acum ori niciodată” – , căci vorba lui Mehedinți: „Pourvu que la Françe soit
10
victoreuse, la Roumanie peut périr...” . O altă dovadă în acest sens este însăși
mărturia lui Emmanuel de Martonne, care recunoștea într-o scrisoare din 1921
că: „mi-am făcut scrupule cu privire la relația mea cu profesorul de geografie
de la Universitatea din București (sublinierea noastră), atât de mult am fost
11
deturnat de colegii mei [n.n. francezi]” .
Mai mult decât atât este de înțeles supărarea lui Mehedinți pe „oaspeții
francezi”, care nu înțelegeau de ce România nu intra mai repede în război,
demnul savant explicând foarte clar: „În toată Europa nu e un stat care să aibă
o situație mai dureroasă decât a noastră. Voi, francezii, aveți în spate oceanul,
la dreapta și la stânga apele mării... și puterea aliaților. Noi, la răsărit, la apus,
la miazăzi și la miazănoapte – oriunde am ieși peste hotarele noastre, și ori cu
cine am dori să încrucișăm spada – întâlnim tot pieptul fraților noștri... (...)
12
Puțin lucru vi se pare această fatalitate istorică și geografică?” Și continuă:
„La Răsărit: Rusia care ne-a furat (e drept, cu aprobarea voastră) la 1878, și
care acum ne amenință – cu toate că i-am lăsat în ticnă granița Prutului. La
Apus, Austro-Ungaria care strânge de gât pe români..., iar departe, Franța și
Anglia care, după ce în trecut ne-au privit cum ne-au privit, împingându-le în
brațele triplei alianțe, azi ne privesc cum ne-o arătați uitând situația statului
român...” .
13
Deci, poziția României la Conferința de Pace era aproape ingrată:
fusese neutră când Franța (care doar cu o jumătate de veac înainte sprijinise
apariția statului român, în 1859, la Gurile Dunării) era cucerită (1914), regele
României era german, o parte din elita politică și intelectuală de la București
era germanofilă, România încheiase (neavând de ales, evenimentele din Rusia

8 Simion Mehedinți (1914), Răspuns oaspeților francezi, publicat în Simion Mehedinți (1920),
Politica de vorbe și omul politic, Tipografia „Convorbiri Literare”, București, pp. 73-81.
9 Ion Bulei (2007), op. cit., p. 142.
10 Simion Mehedinți (1914), op. cit., p. 73.
11 Nicolas Ginsburger (2010), Cultures de guerre et géographes universitaires Allemagne-
France-Etats-Unis (1914-1921), teză de doctorat (coord. prof. Annette Becker), Université
Paris Ouest-Nanterre La Défense, Paris, p. 885.
12 Simion Mehedinți (1914), op. cit., p. 79.
13 Idem, pp. 79-80.

26