Page 28 - Terra-SGR-2018

de la sfârșitul anului 1917 lăsând-o descoperită din punct de vedere strategic) o
pace cu Puterile Centrale, și avea cele mai multe revendicări dintre statele „cu
interese limitate”, respectiv statele mici. În plus, președintele SUA nu
recunoștea tratatele pe care România le încheiase cu Aliații (4/17 august 1916)
în timpul războiului – privind obținerea teritoriilor românești după marea
conflagrație –, iar Clémenceau președintele Conferinței și al Consiliului
Suprem al Marilor Puteri, insistase pe lângă Brătianu să nu mai ridice
chestiunea tratatelor secrete pentru a nu-l indispune pe președintele american.
Ion I.C. Brătianul însă și-a alcătuit pledoaria începând chiar cu tratatele
și îndeplinirea obligațiilor României față de Aliați și solicitarea reciprocității,
urmată de expunerea revendicărilor teritoriale: Basarabia, Bucovina,
Transilvania, Maramureșul și Banatul, discurs apreciat cu voce tare de minis-
trul de externe italian Sonnino. David Lloyd George, premierul britanic a
adresat întrebarea „Unde este Bucovina?”, nefiind prima dată când se întâmpla
acest lucru, în 1929, William Martin expunând, în lucrarea Les hommes d'etat
pendant la guerre, următorul fapt: „prim-ministrul britanic, lungit pe burtă,
căuta Transilvania pe marea hartă întinsă pe jos în biroul lui Wilson, cerând să
14
i se arate unde este țara noastră” . Iată, deci, care erau auspiciile sub care
România a debutat la Conferința de Pace...
În privința revendicărilor teritoriale și a retrasării de frontiere a fost
alcătuit un alt organism, în cadrul Conferinței, care se chema chiar așa:
Comisie de revendicări teritoriale (doi delegați din partea Aliaților), care
prezenta rapoarte Consiliului Suprem (adică, Consiliului celor Patru). În cadrul
Comisiei de revendicări teritoriale funcționau mai multe Sub-comisii
teritoriale (un delegat și un expert/consilier tehnic din partea Aliaților) ce
primeau expertize din partea organismelor de specialiști (geografi, geologi,
cartografi, istorici, economiști, juriști etc.), în tot acest ansamblu
fundamentându-se, din punct de vedere tehnic (științific, juridic etc.), traseul
frontierei. Consiliul mandata apoi, prin Secretariatul general al Conferinței, o
Comisie de geografi, care coordona, în teren, o Comisie de delimitare
teritorială, ce marca efectiv frontiera.
Întrucât România avea revendicări teritoriale, care implicau și retrasări
15
de frontieră, a depus la Conferința de Pace următoarele memorii :

14 Apud Ioan Opriș (2015), Alexandru Lapedatu. Amintiri, Ed. Albastră, Cluj-Napoca, p. 185.
15 *** (1926), A Catalogue of Paris Peace Conference Delegation Propaganda in the Hoover
War Library, Stanford University Press, California, p. 17; o arhivă mult mai detaliată a tuturor
documentelor utilizate în cadrul Conferinței de Pace poate fi urmărită în arhiva ministrului
francez al Finanțelor, din guvernul Clémenceau, respectiv Thomas Dumortier (2004), Louis
Lucien Klotz, 1916-1919. Conférence des Préliminaires de Paix et Conférence de la Paix,
Bibliotheque de Documentation Internationale Contemporaine, Paris
(http://www.bdic.fr/images/zooms/traites_ versailles/archives_ klotz.pdf).

27