Page 19 - Istoria-SGR

CAPITOLUL II

ETAPA CREĂRII ȘI A DEZVOLTĂRII

UNEI GEOGRAFII MODERNE
1900-1940

Anul 1900 marchează un bilanț de un sfert de veac în existența
fecundă a uneia dintre Societățile prestigioase din România, al cărui
număr de membri titulari a crescut de la 77, în 1875, la aproape 500,
la începutul noului mileniu (la aceștia se adăugau membrii onorifici
și susținătorii), cca 1000 în anul 1925.
Academicianul prof. dr. V. Mihăilescu arată, într-un studiu
retrospec tiv privind evoluția S.R.R.G. în această etapă, că se pot
diferenția, prin specificul organizării, funcționării și al rezultatelor,
două faze disticte.
Prima fază (1900-1920) are caracter tranzitoriu, în care încă
precumpănesc multe elemente din etapa anterioară: personalități
cu pregătire variată, dar cu înclinare și spre cunoaștere geografică;
activități de comunicare multiculturală; publicarea, alături de infor-
mații inedite și diverse evenimente, și a cronicii faptelor petrecute;
programe privind crearea unui învățământ geografic modern,
susținut de o bază de pregătire adecvată, recenzii etc.; recunoaștere
internațională. La acestea se adaugă orientări noi spre înțelegerea
sensului geografiei moderne, cultivarea lui pe toate treptele de pregă-
tire, crearea și dezvoltarea pregătirii geografice universitare (1900 –
București, 1904 – Iași, 1921 – Cluj, 1925 – Cernăuți) prin care se vor
asigura treptat nu numai profesori geografi pentru gimnaziu și liceu,
dar și cercetători, cadre didactice universitare, deci o elită geografică
cu strânse implicări nu numai în teorie, dar și în activitățile practice
specifice domeniului. Iată câteva dintre caracteristicile acestei faze:
• preluarea treptată de către geografi a organizării Societății și a
conținutului publicațiilor generate de membrii săi, astfel încât

18