Page 13 - Istoria-SGR
P. 13

ISTORIA SOCIETĂȚII DE GEOGRAFIE DIN ROMÂNIA 1875-2017

                      Societatea cuprindea personalități distincte din știința și cultura
                  româ nească (naturaliști, geologi, istorici, literați, economiști etc.),
                  precum și din armată (situații similare și în alte țări) și care își doreau
                  ca aceasta să constituie un for de dezbateri și prezentări de probleme
                  și soluții din domenii diferite, toate având un element comun –
                  mediul geografic în care evoluau și pe care îl influențau direct sau
                  indirect. În al doilea rând își propuneau ca în ședințele și publicațiile
                  societății să comunice sub formă de conferințe propriile constatări,
                  interpretări asupra realităților geografice, inclusiv propuneri vizând
                  dezvoltarea țării și protecția mediului.
                      În Statutul Societății (1875) se subliniază câteva direcții ce vor fi
                  urmate și care se regăsesc în toate activitățile ulterioare:
                          „(...) a face ea însăși studii pentru a ajunge la perfecta cunoaștere
                      a pământului Țării Românești din toate direcțiunile geografice
                      și economice; a lucra la răspândirea între români a științelor
                      geograficești; a propune și a stărui să se adopte în școli cele mai bune
                      metode pentru predarea geografiei; a publica în limba română și
                      în limbi străine, unde este cazul, opere relative la scopul Societății;
                      a ține națiunea română, pe cât va fi posibil, în avântul științific al
                      vremii, cu privire la scopurile geografiei din străinătate; a întreține
                      relațiuni cu societățile geografice, mai ales pentru a face cunoscută
                      România mai bine decât este cunoscută astăzi”.

                      Deci, la finele secolului al XIX-lea, Societatea Geografică
                  Română, în lipsa unor specialiști geografi consacrați, a căutat ca
                  „mesagerii” să aibă un rol esențial în propagarea ideilor marcante,
                  nu numai din știința și cultura mondială dar și pe cele de natură
                  geografică generală sau regională. De aici caracterul dominant
                  multicultural și enciclopedic al preocupărilor sale.


                      Pentru Geografia românească, împlinirile din primii 25 de ani
                  au fost prologul evoluției moderne de după 1900 și rezultatul direct
                  al cerințelor Statutului adoptat în 1875 prin care se stabileau ca
                  necesare studii pentru cunoașterea pământului țării în toate direcțiile

                                                  12
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18