Page 44 - Istoria-SGR
P. 44

MIHAI IELENICZ

                      În 1949, la Adunarea generală din 28 mai, după aprobarea
                  Statutului și a celorlalte materiale programatice, a fost ales Consiliul
                  Societății sub conducerea prof. dr. biolog N. Sălăgeanu. Din Consiliu
                  făceau parte 20 de membri, dintre care 3 geografi (I. Rădulescu,
                  vicepreședinte, Athena Rădoi, șef de secție, și Elena Anghelescu).
                  Ceilalți membri erau geologi (3) și biologi (14).
                      În 1957, Consiliul a fost mărit la 41 de membri, iar Biroul la
                  11 membri, dintre care 3 erau geografi: vicepreședinte T. Morariu,
                  I. Rădulescu, I. Șandru.
                      În 1961, Consiliul era format din 51 de membri, iar Biroul din
                  17 membri, dintre care geografi:  vicepreședinții T. Morariu și Elena
                  Antoci și membrii I. Rădulescu V. Onofrei și V. Ghibedea.
                      Numărul filialelor a crescut de la 3 (în perioada interbelică) la
                  12 (1950), 19 (1960), 32 (1968) și 52 (1975) și a cuprins cadre
                  didactice din învăţământ (universitar și preuniversitar), precum și
                  cercetători de la diverse instituții.
                      Activitățile au fost mult afectate de schimbările de natură politică
                  și de influenţa  știinţifică a  școlii geografice sovietice, dar lumea
                  geografilor români, chiar dacă le-a acceptat de nevoie, niciodată nu
                  și-a părăsit credinţa în idealurile și în rolul Societăţii născute la 1875.

                      4Revista „Natura”
                      Până în 1960, revista „Natura” a conținut materiale de sorginte
                  biologică și geografică; redactorul responsabil a fost I. Rădulescu.
                      „Natura” trebuie considerată principala predecesoare a publica-
                  țiilor geografice ale Societății și o tribună pentru geografii tineri care
                  își începeau afirmarea în direcții diferite ale cercetării, realizării de
                  sinteze și note ce reflectau procesul educativ-didactic.
                      Totodată, prezența ca redactori a unui număr de 1-3 salariați
                  ai societății a favorizat, pe de o parte menținerea unor legături
                  permanente cu filialele, cu masa profesorilor din școli, iar pe de
                  altă parte, organizarea consfătuirilor  anuale ale profesorilor de
                  spe  cialitate. În acest fel, se reia treptat seria Conferințelor Anuale
                  Profesionale inaugurate în 1904 de către S. Mehedinți la Iași și
                  întrerupte în 1942.

                                                  43
   39   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49