Page 102 - Terra-SGR-2018

să le accepte căsătoria și să-i ferească de ce este rău. După rugăciunile spuse și
66
cântate, tinerii se apleacă la picioarele părinților cerându-le binecuvântarea.
După ceremonia religioasă, alaiul, în fruntea cărora merg tinerii
căsătoriți care poartă o icoană, merge la casa mirelui. Acolo, mireasa e primită
cu pâine și sare. Urmează petrecerea, cu masă și apoi dans. Ca mâncare
specifică se servește “kasnic“, o budincă din orez, tăiată în romburi. Mireasa e
cea care unge romburile cu miere și le oferă pe tavă invitaților. A doua zi,
imediat dupa nuntă, mirii merg pe la casele rudelor apropiate și le cinstesc cu
rachiu roșu (semn că mireasa a fost virgină).
Acum, nunțile se țin în locații speciale (corturi, restaurante, cămine
culturale), iar invitații le fac mirilor daruri în bani. Pe vremuri, cei din satul
Pisc făceau daruri în obiecte (veselă, mobilă, țesături), iar acestea erau strânse
de o căruță care mergea pe la casele invitaților.
În trecut, căsătoriile erau aranjate, mai ales în familiile de clerici sau cu
un statut social înalt. Căsătoriile mixte erau mai greu acceptate de biserică și
comunitate, dar problema se rezolvă prin convertirea partenerului la religia de
67
rit vechi.
Divorțul la lipoveni era repudiat atât de biserică, cât și de membrii
ultraortodocși din comunitate. O femeie divorțată, rar își găsea un soț din
rândul comunității. Astăzi, regulile sunt mai permisive, dar nu și în cazul
atitudinii bisericii, care a rămas inflexibilă și condamnă ferm acest proces.
Astăzi, ca și în trecut, divorțul este considerat ultimul pas într-o relație, de
aceea cuplurile trec printr-un proces de consiliere, în urma căruia preotul
68
aprobă sau nu anularea căsătoriei.
Înmormântarea. În cele trei zile cât este ținut în casă, în camera din
față, la căpătâiul decedatului este citită neîntrerupt Psaltirea. În ziua
înmormântării, slujba se desfășoară la biserică. Decedatul nu este îmbrăcat la
costum și cravată; ci, indiferent dacă este bărbat sau femeie, este învelit într-o
pânză albă, numită „savan”; în jurul capului i se pune o cunună de hârtie, pe
care este scris „Sfinte, puternice și nemuritorule Dumnezeu, îndură-te de noi” ,
iar în mână i se pune o hârtie care conține binecuvântarea preotului duhovnic.
Mortul este așezat în groapă cu picioarele spre est, spre locul unde se
amplasează crucea, pentru că atunci când morții se vor ridica din morminte, la
îndemnul lui Isus, primul lucru pe care să-l vadă să fie crucea. În general,
decedatul este transporat la cimitir cu ajutorul a 6 persoane, pe brațe, cu
ajutorul unor suporți de lemn. La sfârșitul slujbei de înmormântare, se împart
bani pentru care fiecare trebuie să se închine 40 de zile. Coliva la rușii lipoveni

66 Svetlana Moldovan (2012), op.cit., p. 38.
67 Camelia Hristian, Ghena Pricop, Evdochia Smaznov (2012), op.cit., p. 394.
68 Idem, p. 395.

101