Page 36 - Istoria-SGR

MIHAI IELENICZ

Secretar al Comitetului de redacție al Buletinului este numit prof.
V. Tufescu.
Noul vicepreședinte, într-o ședință a Consiliului din 24 aprilie
1942, stabilea câteva direcții pe care Societatea va trebui să le
urmeze: „vom merge pe drumul trasat anterior, dar prin adoptarea
vechiului program la cerințele timpurilor actuale”; „progresul geografiei
ca știință și răspândirea cunoștințelor geografice în România”; „ac-
ti vi tatea Societății se va extinde la toate problemele care inte resează
cunoștințele geografice”.
Se punea accent pe informație pentru a asi gura o cultură geo -
grafică, dar și pe necesitatea dezvoltării unei gândiri logice, pragmatice.
Activitățile Societății însă se restrâng mult din cauza vicisitudinilor
cauzate de război. Notabilă este însă editarea ultimului volum al
Buletinului Societății Regale Române de Geografie în forma tradi-
țională (LXI, 1943) care s-a dorit a fi un omagiu adus perso nalității
savantului Simion Mehedinți.
Deci, Societatea nu a dispărut, așa cum au afirmat unii geografi
analiști, ci a intrat într-o perioadă de dificultate funcțională, la fel
ca în timpul Războiului de Independență sau a celui dintre 1916-
1917 (atunci existau încă resurse financiare rezultate din diverse
donații). Elocvente sunt și cuvintele de apreciere și de sprijin pentru
depășirea acelor momente, rostite de M.S. Regele Mihai I, președinte
și protector al Societății Regale Române de Geografie:
„(...) știu câtă muncă a trebuit membrilor săi să scoată Țara din
regiunea necunoscutului,... câtă silință trebuie să dea geografii
în cercetările lor; mă bucur că mișcarea științifică este la noi în
vădit progres. Ca unul care am străbătut tot cuprinsul Regatului,
primesc cu bucurie sarcina de a prezida efectiv Societatea Regală
de Geografie și de a sprijini din toate puterile studiul pământului
și neamului românesc. O națiune sănătoasă trupește și sufletește
nu poate fi înfrântă de nimeni. Un neam nu piere decât atunci
când se lasă el singur să piară. Munca sa zilnică, rezemată pe o
literatură populară – uneori superioară și celei culte – sunt hotare

35