Page 70 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

Uniunii Europene ne impun ca pe un actor mai credibil şi mai eficient. Europa ar trebui
să fie pregătită pentru a partaja responsabilitatea în materie de securitate globală şi pentru
a construi o lume mai bună.
Atmosfera care a urmat Războiului Rece a fost una caracterizată de deschiderea
progresivă a frontierelor, în cadrul căreia au apărut noi provocări, interne şi externe, de
securitate. Fluxurile comerciale şi de investiţii, dezvoltarea tehnologică şi răspândirea
democraţiei au adus libertate şi prosperitate pentru numeroşi oameni. Alţii au perceput
globalizarea ca pe o cauză a frustrării sau a nedreptăţii. Aceste evoluţii au condus,
de asemenea, la creşterea rolului jucat de grupările neguvernamentale în relaţiile
internaţionale. Evoluţiile respective au condus la creşterea dependenţei, precum şi a
vulnerabilităţii europene faţă de o infrastructură interconectată în domenii ca transporturile,
energia, informaţiile şi în alte domenii.
Securitatea reprezintă o condiţie prealabilă pentru dezvoltare. Conflictele nu
numai că distrug infrastructura, inclusiv infrastructura socială; acestea încurajează, de
asemenea, criminalitatea, deteriorează investiţiile şi conduc la imposibilitatea derulării
unei activităţi economice normale. Un număr de ţări şi regiuni, la nivel mondial, sunt
prinse într-un ciclu de conflicte, insecuritate şi sărăcie.
Concurenţa pentru resurse naturale, în special pentru apă, care se va agrava în
următoarele decade ca urmare a încălzirii globale, este posibil să creeze tulburări şi
migraţii suplimentare în multe regiuni. Dependenţa energetică reprezintă o îngrijorare
deosebită pentru Europa. Europa este cel mai mare importator mondial de petrol şi de
gaze naturale, importurile totalizând aproximativ 50% din actualul consum de energie.
Pericolul unui conflict major, o agresiune pe scară largă îndreptată împotriva statelor
membre, este improbabil în prezent. În schimb, Europa se confruntă cu ameninţări mai
diverse, mai puţin vizibile şi mai puţin previzibile.
Terorismul este una dintre aceste ameninţări, reprezentând un risc pentru viaţă,
un risc pentru echilibrul european. Acesta presupune costuri semnificative, are drept
scop subminarea deschiderii şi a toleranţei societăţilor noastre şi reprezintă o ameninţare
strategică crescândă pentru întreaga Europă. Din ce în ce mai mult, mişcările teroriste
dispun de resurse importante, sunt conectate prin reţele electronice şi sunt gata să recurgă
la o violenţă nelimitată pentru a produce daune masive.
Cel mai recent val de terorism este global ca arie de acoperire şi se pare că este
legat de un extremism religios violent. El este rezultatul unor cauze complexe. Acestea
includ presiunea modernizării, crizele culturale, sociale şi politice, precum şi alienarea
tinerilor care trăiesc în societăţi străine. Acest fenomen face parte, de asemenea, din
propria noastră societate.
Europa este atât o ţintă, cât şi o bază pentru un asemenea tip de terorism: statele
europene sunt ţinte şi au fost atacate. Baze logistice ale Al Qaeda au fost descoperite în
Regatul Unit, Italia, Germania, Spania şi Belgia. Este indispensabilă acţiunea concertată
la nivel european.
Proliferarea armelor de distrugere în masă este probabil cea mai mare ameninţare
la adresa securităţii europene. Regimurile tratatelor internaţionale şi acordurile privind
controlul exportului au încetinit răspândirea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor
acestora.
În prezent, Europa intră într-o perioadă nouă şi periculoasă, în care creşte posi-
bilitatea producerii unei curse a înarmărilor cu arme de distrugere în masă, în special în
Orientul Mijlociu. Evoluţiile înregistrate în ştiinţele biologice pot conduce, de asemenea,
la sporirea potenţialului armelor biologice în anii care urmează. Atacurile cu materiale
chimice şi radiologice reprezintă, de asemenea, o posibilitate serioasă/gravă. Răspândirea

69