Page 71 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

tehnologiei rachetelor adaugă un element suplimentar de instabilitate şi poate reprezenta
un risc tot mai mare pentru Europa. Cel mai înfricoşător scenariu este acela în care
grupurile teroriste intră în posesia armelor de distrugere în masă. În această situaţie, un
grup de talie mică ar putea fi capabil să producă daune la o scară anterior posibilă numai
pentru state sau armate puternice.
Modificările permanente din societatea actuală, pe plan economic, cultural,
demografic, precum și criza de resurse au afectat toate sferele vieții umane, ceea ce
a dus la creșterea și răspândirea de tensiuni și conflicte. Mediul social nefavorabil,
care afectează în mod negativ starea mentală a persoanei, conduce la o scădere a
eficienței, depărtarea de valorile vieții, demotivarea, experiențele emoționale negative,
determină o creștere a agresiunii, a tensiunii, care afectează aspectul conflictului în
mediul social.
Capacitatea de a se comporta optim în situații de conflict necesită o înțelegere a
cauzelor conflictului, a mecanismelor psihologice ale acțiunii celor implicați, a dinamicii
conflictului, ceea ce va permite să se dezvolte modul corect al comportamentului oamenilor
în situații de conflict, să se găsească modalități optime de soluționare a conflictului.
În perioada actuală, constatăm o creștere a numărului de conflicte, iar eforturile sunt
concentrate în jurul principalelor probleme teoretice: identificarea naturii conflictelor,
cauzele acestora, etape, participanți; identificarea metodelor de gestionare a situațiilor de
conflict, precum și modalități de prevenire a conflictelor; identificarea tipului de conflict,
stabilirea formelor de bază ale conflictului.

Clasificarea conflictelor
În cea mai largă accepţiune, după Războiul Rece, Europa se confruntă cu
următoarele tipuri de conflicte: etnice/interetnice; lingvistice; teritoriale; religioase;
sociale.

Conflictul etnic – fățiș sau nu – este o inovație a epocii moderne. În epocile istorice
anterioare, conflictele dintre grupuri de origini diferite erau, în esența lor, conflicte de natură
religioasă, deosebirile de caracter etno-lingvistic erau cu totul secundare și dependente de
deosebirile de religie sau confesiune și, prin extensie, de cultură. Răspândirea ideologiei
statului național a avut, dincolo de multele sale elemente de progres, și o componentă pe
deplin dezbătută, izvorâtă din idealul unității teritoriale și etno-lingvistice a națiunii: un
teritoriu, o limbă, o națiune – aceasta a fost aspirația iluzorie, dar generatoare de stări
conflictuale.
S-a întâmplat ca la această triadă să se mai adauge și alte elemente – religioase, ca
în Irlanda de Nord –, dar esența rămâne cea a identității etno-lingvistice.
Atunci când o națiune a pus în slujba acestei imposibile uniformități mijloacele
represive de care dispun statele, rezultatul a fost dintre cele mai nefericite, de la purificarea
etnică la războiul civil.

Conflictele interetnice, ca și multe alte conflicte din societate, sunt în miezul
lor conflicte de putere: de control al resurselor, de acces la avuția națională, de putere
simbolică. Dar ele se alimentează dintr-un imaginar colectiv care exprimă în termeni de
identitate etno-lingvistică și națională această confruntare.
Chiar și în interiorul aceleiași arii lingvistice, există fricțiuni și conflicte între
diferitele zone dialectale, în măsura în care una anume dintre acestea încearcă să
uniformizeze întregul spațiu național.
O istorie foarte instructivă rămâne până azi istoria politicilor lingvistice ale Franței

70