Page 73 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

Naţionalismul în societăţile post-comuniste nu poate fi explicat doar de aceşti
factori istorici, de această tradiţie bogată, de mitologia naţională colectivă şi reguli
autoritare. Circumstanţele actuale joacă un rol crucial atât în perioadele de schimbări
rapide şi drastice, în general, cât şi în curentele politice şi situaţia socio-economică în
centrul şi sud-estul Europei, în particular. Aceste circumstanţe determină diferitele forme
de naţionalism în grupurile dominante în societate, ca şi în grupurile etnice minoritare,
care, după secole de dominaţie comunistă, caută oportunităţi să-şi exprime conştiinţa
lor naţională. Sentimentul dominant e cel de insecuritate şi neîncredere în societăţile
tradiţionale şi închise în momentele de schimbări radicale. Acolo unde egalitarismul,
inactivitatea şi docilitatea au fost încurajate oficial mult timp, acum, responsabilitatea şi
iniţiativa individuală, nivelul de inegalitate sunt standardele ce se impun. Acum opoziţia,
deschiderea şi criticismul tind să devină o nouă morală. Frustrarea economică este
crucială şi este un factor ambivalent ce face să renască politica naţionalistă în centrul şi
estul Europei.
Criza economică tot mai adâncă şi mai continuă, reformele economice şi lipsa de
perspectivă pentru mari grupuri ale societăţii au subminat legitimitatea scopurilor şi
a obiectivelor socio-economice ale guvernelor post-comuniste. Aceasta are ca impact
creşterea posibilităţii ca alţii să mobilizeze aceste sentimente de frustrare şi insatisfacţie.
Naţionalismul este încurajat atât de sentimentul de discriminare economică, cât şi de
sentimentul că unul e obligat să aducă o contribuţie disproporţionată la dezvoltarea
altor regiuni. Frustrarea economică ca o sursă a naţionalismului şi intoleranţei faţă de
etniile minoritare nu e doar o problemă izolată, ci e întotdeauna legată de considerente
politice. Într-o societate unde au loc schimbări economice bruşte, naţionalismul primeşte
o identitate de care să se agaţe. Naţionalismul susţine identitatea grupurilor particulare,
prezentă dintotdeauna, dar care a fost uitată, el este cel de la care se aşteaptă să ofere
protecţie împotriva alienării şi individualizării care survin în timpul schimbărilor. Modul
comunist de organizare a exclus posibilitatea liberei activităţi şi a iniţiativei economice,
lucru întâlnit şi la nivel politic. Multe grupuri politice şi partide s-au concentrat câteodată
numai pe probleme simbolice, pe naţionalism. De aici, s-a ajuns la o neîncredere generală
în toate formele de politică şi instrumente politice şi la o creştere a susceptibilităţii a
celui mai puternic simbol, interesul naţiunii. Naţionalismul este un simbol politic prin
excelenţă.
Ca manipulare politică, există o puternică înclinare de a crede că renaşterea
intoleranțelor şi câteodată naţionalismul agresiv şi conflictele au fost considerate ca
inevitabile. Dimensiunea naţională şi dominaţia străină au o legătură istorică, dar
naţionalismul devine relevant doar când este radical. Structura statului federal nu a fost
percepută sau folosită ca o măsură democratică pentru realizarea aspiraţiilor poporului
iugoslav, ci ca un mecanism de a integra ambiţiile naţionaliste, de a realiza o lege
comunistă. Politica naţională agresivă dusă de Miloşevic, discriminarea sârbilor sub
regimul lui Tudjman, refuzul părţii sârbe şi al armatei federale de a discuta schimbări
în structura statului nu au fost nici evidente, nici inevitabile. Ele au fost rezultatul unor
calcule politice.
Principiul ce se propagă tot mai mult în Europa secolului al XX-lea se numeşte
apartheid. În era comunicaţiilor în masă, a internetului, el pare un paradox. Nicicând
în Europa nu au fost atâţia oameni dependenţi unii de alţii. În schimb, cu cât ţările
europene se raliază tot mai mult din punct de vedere tehnic şi economic, cu atât o
mulţime de oameni se simt tot mai ameninţaţi în identitatea lor culturală şi, ca atare,
manifestă nevoia de a se diferenţia unii de alţii. De teama pierderii identităţii culturale,
se izolează unii de alţii şi folosesc deosebirile culturale pentru a-l elimina pe cel

72