Page 75 - Terra-SGR-2018

Fig.2 Suprafețele inundate din Lunca Dunării (2006)

În articolul publicat după inundațiile din 2006 (Mihailovici și colab.),
autorii, prin pozițiile instituțiilor autorizate, propuneau câteva soluții de
reamenajare a Dunării în cursul inferior, și anume:
• realizarea unor poldere în cascadă, unele temporare, altele
permanente, din amonte spre aval, pentru acumularea volumelor de apă și
atenuarea viiturilor din perioada apelor mari;
• construirea unor brațe/cursuri secundare, prin care să se devieze
volume de apă din perioada inundațiilor pentru apărarea unor importante
localități (ex: Brăila, Galați);
• realizarea unor habitate de zone umede pentru conservarea bio-
diversității.
Reconstrucția și managementul zonelor umede. Importanța zonelor
umede, începând cu Convenția Ramsar din 1971, ca habitat pentru păsările de
apă, s-a extins în scurt timp. În 1995, Comisia Parlamentului European a
recunoscut importanța zonelor umede, astfel că s-a elaborat și a intrat ulterior
în acțiune Directiva Cadru Apă 2000/60/EC, care are ca obiectiv, în principal,
îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice, dar și a celor terestre.
În iunie 2000, Guvernul României a organizat la București, împreună cu
guvernele Bulgariei, Republicii Moldova și Ucrainei, conferința prin care s-a
creat Proiectul „Coridorul Verde al Dunării inferioare”, având drept obiectiv
major restaurarea și protecția unei zone umede, în care să se includă lacuri,
terenuri inundabile, păduri inundabile, pășuni etc. În cadrul aceluiași proiect se
avea în vedere integrarea ariilor deja protejate cu alte arii care să fie luate sub
protecție, restaurarea unor habitate inundabile, ajungându-se la circa
6 000 km , din care cca 2 000 km să fie protejate pentru traseele păsărilor
2
2

74