Page 21 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

Concluzii
Microtoponimia locală, mai veche sau mai nouă, atât denumirile care se mai păstrează
și astăzi, cât și cele care au dispărut din vorbirea curentă, fiind consemnate doar în documente
și planuri vechi, sunt importante pentru că sunt expresia unor aspecte care vorbesc despre
istoria locurilor, despre relațiile social-economice de altă dată, despre condițiile de relief,
vegetație, faună sau despre spiritualitatea locuitorilor acestor meleaguri. După cum am văzut,
numele unor locuri din orizontul comunei, care s-au păstrat până în prezent, sunt adevărate
dovezi care păstrează și reflectă, în același timp, anumite fapte din trecut, momente legate
de activitățile specifice, evenimente petrecute, relațiile locuitorilor cu mediul înconjurător,
precum și mărturii ale prezenței bulgarilor în localitate.

BIBLIOGRAFIE

Alessandrescu, C., (1892), Dicționarul Geografic al Județului Ilfov, Editura I.V.
Socecu, București.
Ciotoran, N., (2009), Amintirile unui octogenar. C. Săvescu, articol publicat pe site-ul
www.voxcernica.ro).
Cristea, S., Bolboașă, V., (2017), în articolul online Legendă și istorie ilfoveană: satul
Vadu Anei, sursa: http://tanganu-fundeni-balaceanca.blogspot.ro/2017/.
Frunzescu, D., (1872), Dicționarul topografic și statistic al României, București.
Giuglea, G., (1944), Cheie pentru înțelegerea continuității noastre în Dacia prin limbă
și toponimie, București.
Giurescu C. C. (1957), Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea, Editura
Științifică, București.
Graur, A., (1972), Nume de locuri, Editura Științificǎ.
Ion, Iordan (1973), Zona periurbană a Bucureștiului, Edit. Academiei R.S.R.
Iorgu, I., (1963), Toponimia românească, Edit. Academiei R.S.R.
Iovan, T., (1983), Micul dicționar bulgar-român, Editura Sport-Turism, București.
Maria, Regina României, (1936), Povestea vieții mele, vol. III, reeditare 2013.
Mironescu, A., (1930), Istoricul mănăstirii Cernica, Imprimeria Mănăstirii Cernica.
Scriban, A., (1939), Dicționarul limbii românești, Editura Științifică, București.
Sebe, M.-O. (1997), Brăneşti (S.A.I.) – Studiu istoric, etnic şi etnografic, Tipografia
Făt-Frumos, vol I, Bucureşti.
*** Dicționarul Etimologic Român (1958-1966).
*** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția 2016.
*** Dicționarul de sinonime, 2002.
*** Charta României Meridionale (Harta Szathmary, 1864).
*** Harta Austriacă, 1850.
*** Planuri directoare de tragere, sursa: http://www.geo-spatial.org/download/
planurile-directoare-de-tragere
*** www. manastireapasarea.ro

Aduc mulțumirile mele unor vârstnici din Brănești care, în urma unor interviuri, mi-au
furnizat unele informații: Călin Niculae (fostul secretar al P.C.R. Brănești), Niță Ion (Oltenaș),
Lazăr Niculae (Nicu Mogoi), Gavrilă Marin (pădurar), Drumea Alexandru (fost șef de ocol
silvic).

20