Page 17 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

asemenea, denumirea poate veni și de la termenul „cojani”, cu sensul de locuitori de la câmp
(Scriban, 1939); „La Perișoru” – localizată dincolo de hotarul localității, la sud de Cioara,
denumirea vine de la terenul cu perișori sau lăstăriș care înconjura în trecut localitatea;
„Pădurea Cucu” - de la prezența păsării, dar mai ales a cântecului mitologic al acesteia, ce
era auzit foarte des de trecătorii care aveau drum prin pădure; „Pădurea Buda Tăiată” -
denumire veche a unui fost trup al pădurii Vadu Anei, vezi Alessandrescu, 1890, sau Budia
Tăiată, vezi harta (Szathmary, 1864, fig. 1); „Burdușneanca” – numeau brăniștenii tarlaua
dintre zona „Brazilor”, pădurea Cojasca și Valea lui Victor, actualmente cartier de case
noi. Originea acestei denumiri vine probabil de la faptul că se afla în vecinătatea satului
Burdușani sau de la faptul că în trecut terenul era păduros, cu arbori bătrâni și găunoși sau
burdușiți (Scriban, 1939).

A.3. Denumiri care se referă la ape (hidronime).
Denumiri de ape curgătoare (potamonime): râul Pasărea și afluentul Șindrilița. Despre
originea hidronimului „Pasărea” putem emite două ipoteze: prima se referă la originea aviară
a termenului, în latină passer, passarem, forma vulgară a lui passerem înseamnă „vrabie”,
conform DEX, așadar termen atribuit ca urmare a vrăbiilor care se aflau în lăstărișul apei,
iar a doua ipoteză face trimitere la cuvântul de bază „pas” care vine din latinescul „passare,
d. passus, pas” ce înseamnă „a trece, pășesc” (Scriban, 1939). Numele poate veni de la faptul
că apa curgătoare era mică și putea fi trecută ușor „cu un pas mai mare”, un pas mai săltat
(de la substantivul pas și verbul sare; pas-sare), fără să fie nevoie de un pod în acest sens.
Exista și sensul de orientare pentru cei care urmau calea unei ape pentru „passare”, adică
a merge mai departe, pentru a se orienta. Pentru hidronimul Șindrilița, vezi explicațiile de
mai sus, Valea Șindrilița.
Ca nume de lacuri (limnonime), întâlnim: „Lacul Negru” (denumire menționată și pe
harta Szathmary din 1864); reprezintă o baltă în pădurea Cernica, în lungul râului Tânganu,
afluent al Pasării, a cărei denumire vine de la nuanța aparent mai închisă a apei, care rezultă
din aspectul foarte limpede al acesteia, care permite reflectarea culorii mai închise a solului
de pe fundul albiei și de la umbra reflectată de arborii pădurii; „Lacul Țiganului” și „Lacul
Ciorii”, două bălți formate în urma unor ploi în locuri mai lăsate din pădurea Cojasca,
denumiri care au probabil aceleași explicații, nuanța aparent mai închisă a apei, dată de
umbra copacilor. Tot aici putem enumera și denumirile local-arhaice din raza satului Vadu
Anei date unor zone mlăștinoase ale râului Pasărea, cu ochiuri de apă, trestie și păpuriș:
Uştiubeu, Reaca, Butoi, Ochiul lui Moise, La Învăţătoru, Hotare etc. („Legendă și istorie
ilfoveană: satul Vadu Anei” de prof. Stere Cristea și Vasile Bolboja).

B. Domeniul economic (econime), care reflectă în principal ocupații și îndeletniciri
de altădată, denumiri care vorbesc de principalele preocupări ale brăniștenilor: creșterea
animalelor și cultura plantelor. „La Islaz”, cu denumirea veche de Poiana Grecului
(vezi harta Szathmary din 1864), reprezintă o poiană pentru pășunat în pădurea Cernica;
„Biolărie” – de la bivolii Mănăstirii Cernica, „mai la vale spre pădure era Biolăria, unde
se aflau staule pentru vitele Mănăstirii Cernicăi, care trebuie să fi fost numeroase…”
(Ciotoran, Săvescu, www.voxcernica.ro); „La Ciupercărie” – o clădire folosită pentru
cultura ciupercilor, astăzi fermă de animale; „La Grajduri” – grajdurile de animale
ale fostului C.A.P. Brănești; „La Grădină” – terenurile dintre pădurea Cojasca și satul
Brănești, cultivate cu legume de fostul C.A.P.; „Viile Vechi” – tarla cultivată în trecut cu
vie, astăzi marginea satului dinspre bazinul II al râului Pasărea, o zonă cu case construite;

16