Page 19 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

loc foarte agreat pentru scăldat, situat pe malul drept al iazului III Brănești, provine din
cuvântul bulgăresc „sreșta”, care înseamnă „întâlnire”, „loc de întâlnire” (Iovan, 1983).
Microtoponimul „Reacă”, folosit pentru a desemna un loc cu smârcuri și izvoare din valea
Băjenarilor, poate fi pus pe seama graiului etnicilor bulgari, de la „reka”, care înseamnă
în bulgară „fluviu, râu” (Scriban, 1973). Față de aceasta, lingvistul Giuglea (1944) este de
părere că numai cuvântul este slav, el existând și în limba română și trebuie socotit mai
curând ca fiind dat de români. Microtoponimul „Topoli”, ce desemnează un loc din pădurea
Cernica, poate fi pus pe seama cuvântului bulgăresc „topoli”, care înseamnă „plopi”,
denumire atribuită ca urmare a prezenței unor astfel de specii în zonă (Sebe, 1997). „Poiana
lui Deadu Marin” este o poiană din pădurea Cernica ce amintește de un bătrân bulgar,
deadu însemnând moș în graiul bulgar.

C.5. Nume de persoane (antroponime). Denumirile unor tarlale de teren, trupuri
de pădure, văiugi sau fântâni păstrează amintirea unor localnici, proprietari de altădată
(boieri, moșieri, arendași, bătrâni ai satului). Denumiri de parcele/moșii: „Iacovache”,
„Cofetaru”, „Mălăeru”; trupuri de pădure: „Băleanca” – nume dat astăzi fostei păduri
Iacovache, denumire ce vine probabil de la numele unui boier Băleanu; „Băduleasa” –
denumirea pădurii din sudul localității, preluată după numele unui cătun care era situat
la răsărit de satul Tânganu, denumire care, probabil, vine de la numele unui proprietar
Bădulescu; „Zoicaru” – după numele unui fost cătun cu același nume. Originea – probabil
de la antroponimul Zoica. Pe unele hărți de secol XIX, apare și cu formele de Șuicariu
(vezi harta Szathmary, fig. 1) sau Țuicaru (vezi Harta Austriacă, anul 1850); „Baba Chira”,
după numele unei localnice. Numele unor persoane sunt date și unor văiugi: „Valea lui
Victor” (situată la nord de Casa Corpului Didactic Ilfov), „Valea lui Drăgănescu” (sau a
Bejenarilor); „La Moș Codică” (numele unui crescător de oi, astăzi desemnează terenul
smârcos din fața cimitirului, care înainte era mlăștinos, plin de sălcii și tufișuri). Unele
fântâni poartă numele unor persoane, după numele făuritorului, de exemplu: „Puțul lui
Chiriac”, „Puțul lui Mălăeru” – probabil denumire dată după numele unui localnic care
se ocupa cu comerțul de mălai, sau după cunoscutul revoluționar Mircea Mălăeru; „Puțul
lui Cheran”, „Puțul Uții” sau „Ochiul lui Mânciu” – un ochi de apă în bazinul II, despre
care se crede că este foarte adânc.
Numeroase microtoponime vechi care s-au păstrat până astăzi sunt legate de pădure,
unele fiind situate în pădurea de pe malul drept al Pasării, adică în afara limitelor administrative
ale comunei. Acest lucru demonstrează că, de-a lungul timpului, a existat o relație foarte
strânsă a locuitorilor cu pădurile din apropiere. De exemplu, în pădurea Cernica s-au păstrat
denumiri vechi de locuri, drumuri și drumeaguri, poieni etc.: La Bombe, Tufanul Cocoșat,
La Islaz, Biolărie, Poiana Deadu Marin, Linia Scarlată, Linia Păsării, Drumul Călugărului,
Olănita, La Puțul de Piatră, Lacul Negru sau denumirile: Linia lui Ivan, Obedeanca, La
Crucea Veche, La Puțul de Piatră, Băjenie, Poiana Merilor, consemnate și pe hărțile militare
de tragere din 1940. Dacă unele microtoponime s-au păstrat, evident că altele s-au pierdut,
ele rămânând consemnate doar în documente sau planuri mai vechi. De exemplu, pe harta
Szathmary de la 1864, se poate observa că pădurile erau mult mai extinse, fiind menționate
pe teritoriul localității și în apropierea acesteia următoarele trupuri: Vaduani Bordei, Șuicariu
(astăzi Zoicaru), Budia Tăiată, Lilieci, Perișori, Cocoșila. Conform dicționarului geografic
al județului Ilfov de la 1890, satul Vadu Anei era situat în „sudul pădurei Buda-Tăiată”
(denumire care apare și pe harta Szathmary, Budia Tăiată, vezi fig. 1), iar pădurea Vadu Anei
era alcătuită din trupurile Zarzăru, Cocioc și Trăsnea. Astăzi, în zona Vadu Anei cunoaștem

18