Page 76 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

ROMÂNIA ŞI GEOGRAFIA ROMÂNIEI – DEFINIRI
CONCEPTUALE ACTUALIZATE

Prof. dr. Octavian Mândruţ
Universitatea de vest „Vasile Goldiş” din Arad

Rezumat. Articolul de faţă reprezintă o încercare teoretică şi inovativă, în acelaşi timp
(asemănător altor încercări anterioare publicate în Buletinul Societăţii de Geografie - filiala jude-
ţului Ilfov), referitoare la construirea unei imagini actualizate atât a României, ca entitate teritorială
în contextul actual, cât şi a geografiei României, ca reflectare a acesteia. Forma tradiţională
de prezentare a geografiei României are un pronunţat caracter limitativ în raport cu domenii şi
concepte noi pe care le presupune aceasta.

Cuvinte cheie: romanitatea orientală, mondializare, componente spaţiale, regiuni geografice,
geografie istorică, arhitectura reliefului.

Geografia României (poate şi a altor ţări) şi-a păstrat, un timp îndelungat, o structură
şi o formă care au avut în vedere prezentarea şi, uneori, explicarea unor elemente care, în
mod tradiţional, se înscriu într-o structură de acest fel, începând de la poziţia geografică şi
până la ultimele elemente cu o tematică inclusă în geografie (turism, dezvoltare durabilă,
mediu etc.).
Originile acestei structuri se regăsesc în enciclopediile geografice tipărite în a doua
parte a secolului XIX şi de-a lungul secolului XX.
În ţara noastră, după mai multe încercări cu un pronunţat caracter integrator, dar des-
criptiv şi enumerativ, a existat un moment în care geografia României (prin geografia sa
fizică) a intrat într-o logică a unei tematici care a reflectat şi reflectă, în linii mari, „acoperirea”
geografică a statului nostru.
În prezent, conţinutul geografiei României ar trebui, teoretic, să fie sensibil modificat
în raport cu evoluţia cercetărilor geografice propriu-zise (precum şi ale unor cercetări
asociate), contextualizarea mai precisă a raportului spaţiu – substrat – populaţie – economie
(România – natură şi societate, 2016), includerea unor domenii ale geografiei ignorate în
tratatele clasice, precum şi raportarea ansamblului spaţial la procesul de mondializare.

(1) Definirea României
Un reper important îl reprezintă definirea României ca entitate spaţială şi a Geografiei
României ca preocupare principală referitoare la prezentarea structurată, explicativă şi intu-
itivă a teritoriului naţional.
În definirea României, considerăm că este necesar să fie acceptat un punct de vedere
care exprimă cel mai clar raportul dintre substrat şi populaţie. Acest element îl reprezintă
înţelegerea caracterului determinant al definirii „romanităţii orientale”, ca sintagmă unifi-
catoare pentru populaţia dominantă a teritoriului ocupat.
Romanitatea orientală reprezintă specificul spaţiului geografic suprapus, în linii mari,
teritoriului României, identificând-o cu o anumită precizie în raport cu alte spaţii geografice
cu identităţi diferite. Se păstrează legătura iniţială a acestui teritoriu cu ideea de latinitate (prin
limba neolatină), cu geneza acestei populaţii legate de romanitatea târzie, orientală, dar şi aso-
cierea inechivocă cu spaţiul latinităţii (şi al romanităţii) ca realitate europeană şi mondială.
Romanitatea orientală cuprinde o populaţie cu origini diferite, care vorbeşte predo-
minant limba română ca limbă neolatină, organizată, structurată şi cu o formă evoluată.

75