Page 19 - Terra-SGR-2018

pusă nicicum sub semnul întrebării: „Rămâi uluit de unde au putut deduce
autorii capitolului Istoria dezvoltării geografiei în România (din Monografia
geografică a R.P. Române, 1960), scrisă cu căldură și îndurerare [se referă la
lucrarea lui Mehedinți Qu’est-ce que la Transylvanie?, publicată în 1940], S.
Mehedinți ar fi «lansat teorii pseudoștiințifice» prin care s-ar fi pronunțat
«pentru expansiunea teritorială a statului român burghez», lansând «concluzii
agresive», militând pentru «crearea României Mari» în spiritul «spațiului
vital», creat de imperialismul mondial la granițele de vest ale Uniunii
59
Sovietice” . De unde, în mod corect, ar fi putut scoate autorii citați mai
înainte, asemenea tendințe, când Mehedinți nu se referă la niciun milimetru de
teren dincolo de hotarul țării, apărând cum spunea marele nostru poet «sărăcia
60
și nevoile și neamul»” .

Concluzii
În urma analizei studiilor care au fost alocate României ca stat unitar
național, în cadrul școlii românești de geopolitică – doar din perspectiva
contribuției geografilor – în contextul marilor evenimente de la începutul
secolului XX, al căror Centenar îl sărbătorim anul acesta, au rezultat
următoarele concluzii:
Atât Simion Mehedinți, fondatorul geografiei românești, cât și geografii
români care au activat la începutul secolului XX, dar cu deosebire și în
perioada interbelică, au avut preocupări de geopolitică, individualizând cu
timpul o adevărată școală de gândire în domeniu, aducând un aport însemnat la
fundamentarea științifică a construcției României moderne, alături de istorici,
sociologi, statisticieni ș.a. Mai mult decât atât, spre exemplu Ion Conea, a
încercat și a reușit să demonstreze, în pofida caracterului interdisciplinar, că
geopolitica are o bază geografică. Și aceasta, în condițiile în care Ion Conea a
funcționat ca asistent și la Catedra de Istorie universală a lui Nicolae Iorga (de
unde relația strânsă cu istoricul Gheorghe Brătianu) și era prieten și cu
sociologul Anton Golopenția, căruia îi prețuia foarte mult studiile și cercetările.
De asemenea, Ion Conea, considerat pe bună dreptate unul dintre
fondatorii școlii românești de geopolitică, a întemeiat (alături de Gheorghe
Brătianu, Sabin Manuilă, Mircea Vulcănescu și Anton Golopenția) revista
„Geopolitica și Geoistoria” – care a avut, din păcate, datorită contextului
istorico-politic, doar trei volume apărute (în 1941, 1942 și 1944) – cu un

59 Constantin Herbst, Ion Rădulescu (1960), Istoria dezvoltării geografiei în România,
în „Monografia geografică a R.P. Române”, Ed. Academiei R.P.R, București, p. 37.
60 Victor Tufescu (1994), Simion Mehedinți. Viața și opera, Ed. Enciclopedică, București,
p. 105.

18