Page 23 - Terra-SGR-2018

CONTRIBUȚIA GEOGRAFILOR ROMÂNI
LA TRASAREA GRANIȚELOR ROMÂNIEI
DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Conf. univ. dr. Marius-Cristian Neacșu
1
2
Prof. univ. dr. Gheorghe Vlăsceanu

Abstract. It is known that at the Paris Peace Conference (1919-1920), assimilated to a
congress of the world's greatest specialists, geographers played an important role in drawing on
the political map of new Europe and its national states resulted from the disintegration of The
Austro-Hungarian Empire and the drawing of new borders. The most referred figure in these
sense, is the French geographer, Emmanuel de Martonne. However, although Romania did not
have acknowledged geographers neither part of delegation nor among the technical advisors,
their contribution was noteworthy. The purpose of the present study is to reveal the
contribution of Romanian geographers to the process of border drawing of the Romanian
modern state, their researches and findings serving as foundation for the Romanian delegation
at the Peace Conference.

Key words: Romania Centenary, Romanian borders, Romanian geographers,
geopolitics

Preambul
În anul aniversării Centenarului României (1918-2018), gândurile
noastre se îndreaptă către acele momente de cumpănă, de acum un veac, la
sfârșitul Marelui Război (1914-1918), când, în timpul Conferinței de Pace
(1919-1920), în sălile marilor castele și palate de la periferia Parisului –
Versailles, Saint-Germain-en-Laye (unde s-a consfințit destrămarea Imperiului
Austro-Ungar și revenirea Bucovinei în granițele românești), Neuilly-sur-Seine
(retrocedarea Dobrogei, în termenii Tratatului de la București, din 1913),
Trianon (Transilvania revenind și administrativ în spațiul organic carpato-
danubiano-pontic) sau Sèvres – se duceau negocieri aprinse și se semnau tratate
ce hotărau viitorul națiunilor și traseul noilor frontiere.
Acest context surprinde România în plin proces de individualizare
teritorială și morfostatală: România, ca stat, apăruse cu doar 60 de ani înainte
(prin unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, în 1859),
sintagma „România” fiind oficializată trei ani mai târziu, în 1862, iar
independența căpătându-și-o cu doar patru decenii înainte de marea con-
flagrație (în 1878, de facto, în 1881, de jure, când devine regat). Multe dintre
teritoriile românești, precum Dobrogea și Basarabia erau atât de „volatile” –
intrau sau, după caz, erau smulse de sub administrația românească, în timp ce

1 Departamentul Turism și Geografie, Academia de Studii Economice din București.
2 Departamentul Turism și Geografie, Academia de Studii Economice din București.

22