Page 20 - Terra-SGR-2018

subtitlu sugestiv, respectiv „Revistă română pentru sud-estul european”, ce
delimita foarte clar aria tematică și intențiile comitetului editorial.
Viziunea școlii românești de geopolitică: analiza jocurilor globale și
regionale de putere din perspectiva carpato-danubiano-pontică. Așa cum
imprimase Mehedinți linia de gândire – așa cum și Iorga făcea istorie
universală plecând de la fluvii sau mări –, geografii-geopoliticieni români
analizau ceea ce se întâmpla pe scena eurasiatică, din perspectivă locală,
românească. Mai mult decât atât, aceștia erau interconectați la fluxul marilor
idei și curente științifice occidentale – Ion Conea, de pildă, cita, în original, în
germană, franceză, engleză, italiană – noțiuni și concepte, pe care nu le preluau
ca atare, ci asupra cărora aveau o perspectivă proprie, cu o înțelegere și
aplicare raportate la spațiul românesc. Relevante ca exemple în acest context
sunt: poziția geopolitică a României – un subiect foarte dezbătut în studiile
școlii românești de geopolitică sau organicitatea teritoriului românesc,
demonstrată cu teorii și concepte elaborate în Occident.
O preocupare constantă în studiile românești de geopolitică a fost
România, ca stat național. Astfel, au fost abordate forma teritoriului românesc,
poziția geopolitică a României și apartenența sa la Europa Centrală, frontierele
țării noastre („fruntarii” la Mehedinți), caracterul organic al teritoriului
românesc și suprapunerea perfectă a bazei etnice, unitățile geografice
fundamentale pentru construcția statală românească: Carpații, Dunărea și
Marea Neagră.
Transilvania, un „heartland” românesc. Îndeosebi Ion Conea a
demonstrat rolul de heartland (pivot geografic al istoriei, așa cum l-a definit
geograful britanic Halford MacKinder) al Transilvaniei („inimă a pământului și
statului românesc la Conea”) și însemnătatea acesteia în realizarea României
moderne. În aceste sens, a folosit argumente, care au mers de la geologie și
geografie fizică și până la cea umană (geografie economică, toponimie,
geografie istorică, culturală etc.), realizând numeroase aplicații pe teren,
concretizate prin hărți toponimice sau etnice deosebit de valoroase.
Școala românească de geopolitică s-a aplecat, într-o măsură limitată,
și asupra jocurilor regionale (eurasiatice) și globale de putere. O dovadă în
acest sens o constituie terminologia utilizată, în special de Conea, printre
sintagmele utilizate de către acesta regăsindu-se unele, precum „tablă de șah”,
„mari puteri” ș.a. De asemenea, semnificativ este și studiul lui Simion
Mehedinți consacrat exclusiv Rusiei, marea putere continentală de la Răsărit,
intitulat deosebit de sugestiv: Geneza celui mai mare stat continental.
Observări geopolitice. De altfel, în repetate rânduri Simion Mehedinți s-a
exprimat asupra graniței convenționale dintre Europa și Asia, pe care marele
savant o plasa, cu argumente, pe istmul ponto-baltic, tocmai pentru delegitima

19