Page 16 - Terra-SGR-2018

Ca o primă concluzie afirmă: „În Antichitate, neamul din Carpați
ajunsese vestit prin aceste însușiri (prezentate pe parcursul lucrării – nota
noastră), prin statornicie (montibus inhaerent), prin credința în nemurire
(Herodot întrebuințează epitetul «nemuritori») și prin idealism. Doctrina lui
Zamolxe afirma primatul sufletului: numai cine are sufletul sănătos poate
păstra și sănătatea corpului. Ca urmate a acestui principiu, admirat și de
înțeleptul pedagog Socrate, și a credinței în nemurire, Dacii mergeau la război
48
cu cel mai mare curaj (ad mortem paratissimi)” .
Totodată, apreciază că doctrina lui Zamolxe cu privire la primatul
sufletului a mai avut și o altă urmare: „o parte dintre Daci duceau o viață foarte
frumoasă (Capnobații) înclinată spre ascetism, un fenomen necunoscut în țările
Mediteranei și, cu atât mai puțin, la barbarii din nordul Europei” . Și trage o
49
concluzie extrem de interesantă: „Astfel, poporul din Carpați s-a arătat mai
pregătit decât altele pentru primirea Evangheliei. Am putea spune că Dacii
erau «aproape creștini înainte de creștinism» (sublinierea noastră). Noua
învățătură s-a răspândit aici mai lesne, iar când legiunile s-au retras (271 d.H.),
pe lângă limba latină și tradiția juridică a Romanilor, a mai rămas ca sprijin al
50
populației din Carpați și religia (sublinierea noastră)” .
La rândul său, Ion Conea, geograful care s-a aplecat cel mai mult
asupra geopoliticii și care și-a făcut o datorie de onoare din apărarea
autohtoniei românești, a publicat, la numai un an după Mehedinți, un studiu
intitulat, atât de tranșant, Transilvania, inimă a pământului și statului
românesc (în revista „Geopolitica și Geoistoria” al cărei co-fondator a fost), în
care invocă argumente din domeniul geografiei istorice, istoriei, etnografiei,
lingvisticii și toponimiei, care îi erau atât de familiare. Conchide foarte
tranșant: „Orice stat, spune Kjellén, urmărește să acopere o regiune geografică
organică în întregul ei. Bazinul Dunării de Mijloc este o astfel de regiune, dar
vecinii noștri unguri nu-l pot pretinde nici pe departe, în întregimea lui, pentru
un stat unguresc: ei sunt doar o modestă mică insulă etnică ce se pierde în
cadrul acestui mult prea larg pentru ei bazin. (...) Iar Transilvania e sortită de la
începutul lumii să fie sâmbure de țară, cum o vedem că e în România Mare – și
nu piesă de margine, secundară, cum a fost – și ar fi într-o Ungarie Mare” .
51
În următorul număr al revistei amintite, Ion Conea publică un studiu
polemic legat de teoria istoricului maghiar Iancsó Benedek, potrivit căruia

48 Idem, p. 71.
49 Idem, p. 72.
50 Ibidem.
51 Ion Conea (1941), Transilvania, inimă a pământului și statului românesc, în „Geopolitica și
Geoistoria. Revistă română pentru sud-estul european”, Anul I, nr. 1, septembrie-octombrie,
Societatea Română de Statistică, București, p. 18.

15