Page 93 - Terra-SGR-2018

unele zone, precum Pisc-Brăila, nemulțumirile etnicilor ruși au culminat cu
29
mici revolte locale.
În anul 1877, în timp ce războiul ruso-turc era în plină desfășurare,
Dobrogea a fost tranzitată de către trupele române și țariste cu scopul de a
pătrunde pe teritoriul bulgar. De teama persecuțiilor rusești, o mare parte din
locuitori se refugiază în Brăila, implicit în satul Pisc, dar și în alte orașe precum
Galați, Vaslui sau Botoșani. După finalizarea războiului, mulți dintre ei revin în
30
Dobrogea.
Cu toate că s-au manifestat ca niște locuitori fideli ai patriei de adopție,
luptând pentru ea pe în ambele conflagrații mondiale, lipovenii au fost priviți
cu suspiciune atât de către guvernarea legionară, cât și de cea a mareșalului
Antonescu, ambele aplicându-le un regim discriminatoriu, fără a avea la bază
un fundament real sau credibil. După intrarea României în război alături de
Germania nazistă (22 iunie 1941), Legiunea de jandarmi Brăila raporta că, în
Pisc și Brăilița, există spioni și agenți provocatori, infiltrați de serviciile secrete
sovietice. Un exemplu revelator pentru această situație, este și cazul lui Ivan
Macarie, care, la data de 17 august 1941, este internat în lagăr, conform
Ordinului 2117/1941, deoarece „nutrește idei comuniste și în calitatea sa de
31
preot (lipovenesc) face educație tineretului în spirit comunist”.
Activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi, implicit a Mitropoliei
din Brăila, deși fusese reglementată oficial în 1946 de către regimul comunist
de atunci, a fost atent monitorizată de către autorități, care, au reușit, printr-o
abilă propagandă ateistă, să producă puternice fisuri în coeziunea comunității
lipovenești.
Spre sfârșitul guvernării comuniste din România, politica oficială de
asimilare a minorităților a dus la scăderea dramatică a ponderii utilizării limbii
materne ruse, deși, paradoxal, în școlile din oraș și din țară, limba rusă se studia
ca limbă străină.
După revoluția din 1989, locuitorii Piscului și-au focalizat toate
energiile, punându-le în slujba Comunității Rușilor Lipoveni din România,
organizație ce și-a propus și a reușit să promoveze valorile materiale și spiri-
tuale ale acestei etnii.
32
Numărul populației lipovenești de la Brăila a crescut și a scăzut în
funcție de conjunctura politică în care s-a aflat țara noastră. Între anii 1890 și
1930, ponderea lipovenilor în totalul populației orașului a crescut de la 0,6% la
2,09 %, iar în intervalul 1977-2002, procentul de minoritari de rit vechi a

29 Aurel Ștefan Suvac (2008), op.cit., p. 16.
30 Ibidem, p. 22.
31 Ioan Munteanu (2011), op.cit., p. 198.
32 www.divers.ro

92