Page 89 - Terra-SGR-2018

ramificații: cultul sacerdotal, care este numeric dominant, cultul nonsacerdotal
15
și cultul edinoverilor”.
Referindu-se la rușii staroveri din România, Victor Vascenco
menționează că sunt „fie urmașii adepților lui Fillipp Pustosvjat (1672-1742),
deci (fi)lippovane (rom. Lipoveni)”, fie „urmașii adepților lui Ignat Nekrasov
(1660 -1737), deci kazaki-nekrasovcy”, cercetătorul rus sa fiind adeptul
16
ipotezei antroponimice.
Alți cercetători, printre care și Dan Demetriu, sunt de părere că
termenul de lipovean ar fi fost dat în cinstea conducătorului unui grup de
staroveri, pe nume Filip, călugăr din Oloneț (Rusia) – întemeietorul și
administratorul Mânăstirii Vag, adepții săi numindu-se filipoviți sau filipo-
veni. Filip din Oloneț, dorind să devină starețul mănăstirii, dar nefiind susținut
de ceilalți călugări, a părăsit lăcașul de cult împreună cu adepții săi și a fondat
un nou schit, unde s-a conturat o comunitate religioasă, a cărei membri au fost
cunoscuți sub numele filipoviți sau filipiști, adepți ai lui Filip. Comunitatea lui
Filip a rezistat până în 1743, când de frica unui control al autorităților, adepții
săi și-au dat foc pentru a nu cădea în mâinile Antihristului. Adepții lui Filip,
care propovăduiau venirea sfârșitului lumii, evitând contactul cu autoritățile și
cu cei de alta credință (eretici), s-au refugiat in Prusia Orientală (Polonia), unde
17
au primit denumirea de filipony.
Petru David, în „Călăuza creștină”, menționează că organizatorul
filipovenilor bezpopoviți a fost Filip Pustoviat. Acesta era un monah ce se
considera urmașul apostolului Filip; anumite surse istorice susțin că Filip
deținea funcția de arhimandrit în renumita mânăstire a bezpopoviților,
18
Vigoretkaia.
Episcopul Melchisedec-Ștefănescu a încercat să definească prin
termenii lipoveni, lipovenism, lipovenime, pe toti staroverii, inclusiv pe cei ce
nu au fost niciodată numiți așa (Polonia, Prusia și Țările Baltice), incluzând în
19
această categorie și pe adepții sectelor mistice rusești.
Toate explicațiile cercetătorilor de specialitate pornesc de la un punct
comun, conform căruia termenul de lipoveni desemnează un grup etno-
confesional de origine rusă, care, din rațiuni de natură religioasă, a emigrat și s-
a așezat în majoritate în teritoriile istorice românești.

15 Victor Vascenco (1998), Lipovenii. Studii Lingvistice, Ed. Academiei Române, București,
p. 15.
16 Idem, p.45.
17 Cosmin Lucaciu, Aurelian Teodorescu (1998), op.cit., p. 19.
18 Petru David (1994), Călăuza creștină. Sectologie, Editura Episcopiei Argeșului, Curtea de
Argeș, p. 164.
19 Alexandr Varona (2011), Staroverii în secolele XVII-XIX (rezumatul tezei de doctorat),
Facultatea de Istorie, Universitatea București, p. 81.

88