Page 91 - Terra-SGR-2018
P. 91

foarte multe eforturi financiare. Astfel, în 1895, s-a construit o biserică în oraș,
            unde, în prezent, este Catedrala Mitropoliei de Rit Vechi. Biserica s-a îngrijit
                                                                     24
            de editarea ziarului Slova Pravda (“Cuvântul adevărului”).
                   Monografistul Nae Vasilescu ne oferă o serie de amănunte interesante
            despre Pisc, într-o lucrare de-a sa, publicată în anul 1906:
                   „Cătunul  Piscu  sau  satul lipovenesc este înființat prin anul 1832 de
            rușii rămași în Brăila, din armatele ruse, ce luaseră parte la războiul din 1828.
                   Se  zice  că  cel  dintâi locuitor stabilit în partea locului  ar fi fost un
            anume Vasile Busurcă.
                   Populația  comunei  este  de  7373  de  suflete,  din  care  3397  bărbați  și
            3376 femei. Capi de familie 1633.
                   Repartizați după religie, sunt: ortodocși 5445, mozaici 47, catolici 79,
            protestanți 130, mahomedani 6, armeni 7, lipoveni 1659.
                   După  naționalitate:  români  5171,  austro-ungari 107, germani 6,
            italieni 4, bulgari 34, greci 22, sârbi 2, ruși 1, turci 11, nesupuși  nici unei
            protecții străine2015.
                   Știu carte 1347 bărbați și 375 femei.
                   La plebiscitul din 1866 au votat 668 locuitori.
                   În războiul din 1877 au murit 7 locuitori.
                   [...]  Se  cultivă  creșterea gândacilor, din anul 1901  și  se  filează
            borangicul, cu mașini speciale. Tot din anul 1901 se cultivă albinăritul în stupi
            model.”
                     25
                   Marele  istoric  Nicolae  Iorga  completează  datele furnizate de Nae
            Vasilescu cu o superbă descriere a satului Pisc:
                   „Case curățele, cu fereștile mari, îngrijit spălate, curți pline de coșar,
            de poieți, de tot felul de curioase înjghebări de scânduri. Câni sălbateci latra
            in curțile  cu  îngrijire  închise  [...]  Vorbesc  rusește încet, moale [...]  Sunt
            lipovenii noștri, starovierții, ortodocșii  «credinței celi vechi»  [...]  «Să
            cetească», aceasta e norma vieții lor. Nicăieri cartea nu e mai scumpă tuturor
            sufletelor decât aici. Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care
            necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune.”
                                                                                      26
                    Lipovenii brăileni nu au locuit doar în Pisc, o masă destul de compactă
            de etnici ruși s-a  stabilit  în  Comorofca,  cartier  în  care  a  copilărit  scriitorul
            Panait Istrati.
                    Același Nae Vasilescu prezenta Comorofca asemeni unui spațiu extra-
            mundan, aflat în antiteză totală cu micul paradis teran din Pisc:


            24  Lidia Munteanu (2007), Viața și tradițiile rușilor lipoveni, în ziarul „Arcașu” din 02.04.
            25  Nae Vasilescu (1906), Orașul și județul Brăila – Schițe istorice și administrative, Ed. Întâia
            Tipo-Litografică P.M. Pestermagioglu, p. 125.
            26  Nicolae Iorga (1972), România cum era până în 1918, Ed. Minerva, București, p. 415.

                                                  90
   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96