Page 44 - Terra-SGR-2018

În acest context s-au regăsit o parte a schițelor hărților demografice
folosite în capitala austriacă, la executantul lor, octogenarul geograf Nicolae
Economu. Dictatul de la Viena a presupus pierderea de către România, a
Transilvaniei de Nord, o „tăietură” ce pătrundea sub forma unui pumnal în
inima țării: o margine se sprijinea pe rama Carpaților Orientali (vechea graniță
a Imperiului Austro-Ungar), iar cealaltă pe un aliniament la sud de Oradea (pe
Crișul Repede), Cluj-Napoca, Târgu Mureș, ce cobora apoi perpendicular pe
Mureș și pe Târnave (desprinzând „ținutul secuiesc”), până aproape de Brașov,
care rămânea României.
Ca urmare a acestei mutilări teritoriale, în perspectiva negocierilor de
pace după cel de-al Doilea Război Mondial, geografii românii au adus o serie
de contribuții substanțiale, mult mai organizate decât în cazul Marelui Război.
55
Astfel, în 1942, a fost publicat atlasul Spațiul istoric și etnic românesc
(Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului), în trei volume, ediția princeps
fiind semnată de mareșalul Ion Antonescu, din care cităm: „Ne-am născut aici,
56
suntem cei dintâi așezați aici și vom pleca cei din urmă” .

Dintre contribuțiile geografilor români în acest atlas, enumerăm:
• Nicolae Popp (planșa XXXVIII) – Harta etnică a României (după
Recensământul din 1930, completată cu românii de peste hotare după
P. Langhans), Institutul geografic militar, 1940;
• Tiberiu Morariu (planșa XLIII) – Maghiarizarea orașelor din
Transilvania, cartogramă, și Toponimia românească din Transilvania în hărți
austriece și ungare (planșa XLIV);
57
• Laurian Someșan (geograf clujean) și F. Dumbravă (planșa
XLIII) – Vidurile etnice de pe harta contelui Paul Teleki;
• George Vâlsan și Nicolae Popp (planșa XXXVI) – Vatra străromână
(sec. IV-VII) ș.a.
La aceștia se adaugă și alți contributori, precum Petre Coteț (1942) cu
harta Localități muntene și oltene cu populație de origine ardeleană, în care

55 reeditat, după 1989, tot în trei volume: Mircea Conciu (1993), Spațiul istoric și etnic
românesc, Ed. Militară, București.
56 *** (1942), Spațiul istoric și etnic românesc, vol. III, Monitorul Oficial și Imprimeriile
Statului, București, coperta I.
57 A participat direct la Marea Unire din 1918, pe când avea 17 ani (n. 1901). A studiat intens
frontiera de vest a României, publicând în limbile franceză, germană și italiană. Multe dintre
acestea au constituit argumente pentru unitatea noastră statală la Conferința de Pace de la Paris
din 1946. Vezi Câmpia Tisei ca barieră etnică (București, 1943).

43