Page 40 - Terra-SGR-2018

cu privire la Banat și Transilvania, fiind culese de matematicianul Traian
Lalescu.
George Vâlsan nu a fost singurul geograf român pe ale cărui cercetări s-
au fundamentat memoriile delegației române, în bibliotecile lumii, în special în
cele americane, regăsindu-se o serie de hărți referitoare la România sau la
teritoriile românești, care s-au aflat în mapele Conferinței de Pace de la Paris,
împrumutate de Societatea Americană de Geografie pentru lucrări, ștampilate
th
chiar așa „Loaned by American Geographical Society, Broadway 156 St.,
New York, to Peace Conference at Versailles 1918-1919”. Astfel, dintr-o
46
colecție mai largă , am selectat Harta etnografică a ținuturilor românești de
sub stăpânirea austro-ungară cum și o parte din întinderea elementului
românesc din dreapta Dunărei (1914), lucrată de Aurelian Florinescu după
47
cele mai noi date, scara 1:1 000 000, aflată în aceeași colecție americană .
Pe Aurelian Florinescu, îl regăsim, în 1921, ca asistent al profesorului
Vasile Meruțiu la Catedra de Geografie Descriptivă și a României din Cluj-
Napoca (Secția de Geografie a Facultății de Științe, din cadrul Universității
48
Daciei Superioare) .
În ceea ce privește problematica efectivă a frontierelor la Conferința de
Pace de la Paris, cel puțin în perioada delegației conduse de Ion I.C. Brătianu,
aceasta a fost expusă în diferite lucrări. Astfel, într-o comunicare la Asociația
„Astra”, sunt relevate dificultățile avute cu privire la granița de nord-vest a
României, îndeosebi la includerea marilor orașe – Arad, Oradea, Satu
Mare – în teritoriul românesc, datorită populației urbane înregistrate ca
majoritar maghiară (statisticile ungurești înregistrând și evreii, destul de

46 *** (1900), Romania harta generala (scara 1:600 000), Institutul Geografic al Armatei,
București; Val. Popa, N. Istrate (1916), Harta etnografică a pământului românesc după
isvoare oficiale (scara 1:1 800 000) – cei doi semnând alte două lucrări deosebit de importante,
însoțite de hărți etnice, cu un an înainte, respectiv Valeriu Popa, Nicolae Istrate (1915), Situația
Economică și Culturală a teritoriilor românești din Ungaria, Crișana și Maramureșul. Cu o
hartă etnografică, Tipografia Curții Regale „F. Göbl Fii”, București și V.P., N.I. (1915),
Transilvania, Banatul, Crișana și Maramurășul: cu o hartă etnografică, Tipografia Curții
Regale „F. Göbl Fii”, București; Sc. Demetresco și colab. (1919), Carte ethnographique
des régions habitées par les Roumains et des colonies étrangères qui s'y trouvent (scara
1:1 000 000), Imp. Dufrénoy, Paris etc.
(http://collections.lib.uwm.edu/digital/collection/agdm/search/searchterm/ romania?
CISOBOX1=romania).
47 Aurelian Florinescu (1914), Harta etnografică a ținuturilor românești de sub stăpânirea
austro-ungară cum și o parte din întinderea elementului românesc din dreapta Dunărei,
Institutul de Arte Grafice „C. Sfetea”, București
(http://collections.lib.uwm.edu/digital/collection/agdm/id/7274).
48 Grigor Pop (2010), Școala geografică clujeană la aniversarea a 90 de ani de activitate
(1919-2009), în „Geograful”, Anul 2, nr. 1, p. 4.

39