Page 46 - Terra-SGR-2018

din diaspora pariziană a existat o comunicare permanentă, ideile lor ajungând
prin intermediul geografului francez la Conferința de Pace.

Lucrările lui George Vâlsan au fost esențiale în chestiunea Banatului.
Prin sociologul Dumitru Drăghicescu și istoricul Alexandru Lapedatu (licențiat
și în geografie și student al lui Simion Mehedinți), cercetările geografice ale lui
George Vâlsan au contribuit la fundamentarea revendicării Banatului de către
România, prin intermediul prim-ministrului Ion I.C. Brătianu.

Gheorghe Năstase, un caz special: student la Geografie (1919), student
și asistent universitar la Geografie (începând cu 1920). Acestea au fost o parte
din pozițiile oficiale în care l-au surprins anii lucrărilor Conferinței de Pace, pe
Gheorghe Năstase, delegat basarabean la Paris, care a sprijinit recunoașterea
unirii Republicii Democratice Moldovenești cu România.

Deși nu a fost prezent, marele geograf Simion Mehedinți a adus
contribuții însemnate la realizarea României moderne. Strict în contextul
Conferinței de Pace de la Paris, ce a urmat Primului Război Mondial,
Mehedinți a adus totuși un aport însemnat: comunica permanent cu geografii
francezi, dintre care unii erau invitați să țină conferințe la Universitatea din
București, o parte dintre aceștia având roluri însemnate în privința deciziilor
luate la Paris; întreținea o corespondență cu Emmanuel de Martonne, un
personaj însemnat la Conferința de Pace; publicase, pe când era student (în
1891), un memoriu prin care demonstra caracterul românesc al Transilvaniei și
care a făcut multă vâlvă în Europa, cu implicații ce se vor regăsi mai târziu la
Conferința de Pace; interacționase, pe de o parte cu istorici – dintre care,
Lapedatu (prezent în delegația română) i-a fost student –, iar pe de lată parte cu
„tinerii geografi”, cum îi nume pe Constantin Brătescu și George Vâlsan,
cărora le-a influențat parcursul științific, ultimul cu cercetări însemnate ce au
fundamentat problema Banatului.

Participarea geografilor români în alte contexte istorice post-
Conferința de Pace de la Paris. Mulți dintre discipolii lui Simion Mehedinți
vor aduce contribuții însemnate și în alte contexte istorice însemnate, ulterioare
Conferinței de Pace de la Paris, cum ar fi Dictatul de la Viena (1940), în care
România a suferit din nou pierderi teritoriale, geografii români participând la
elaborarea unui atlasului Spațiul istoric și etnic românesc, lucrarea care
pregătea cumva, după modelul din 1919-1920, negocierile de pace de la
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

45