Page 45 - Terra-SGR-2018

58
urmărește „satele de (cu) ungureni” și „zonele cu aport etnic ardelean” . De
asemenea, încă din 1930, Vintilă Mihăilescu publicase o hartă istorică (Blocul
Carpatic Românesc) și etnică a României, după Recensământul din 1930
(scara 1:1 500 000), în care a reprodus și o schiță a lui Emmanuel de Martonne
și Tiberiu Morariu, cu date de la același recensământ, respectiv Harta desimei
populației din România.

Concluzii
În urma analizei contribuțiilor geografilor români la stabilirea granițelor
României moderne, în contextul sărbătoririi Centenarului, au rezultat
următoarele concluzii:

1859-1918, o jumătate de secol plină de frământări geopolitice. Primul
Război Mondial a prins România total nepregătită, având în vedere tot tumultul
geopolitic din perioada anterioară și tinerețea statală a țării carpato-danubiano-
pontice, într-o nouă și destul de volatilă configurare teritorială. Drept urmare,
România încearcă să rămână neutră în primii doi ani ai conflagrației, neavând
timpul necesar nici pentru pregătirea corespunzătoare a armatei, cu atât mai
puțin pentru crearea unui organism de specialiști care să fundamenteze, din
punct de vedere științific, noua hartă politică a continentului, după conflagrație,
așa cum creaseră, încă din 1916-1917, Franța (Comité d'Études), SUA (Inquiry
Commission), Marea Britanie, Ungaria și altele.

România, țară cu interese limitate, la Conferința de Pace de la Paris.
Plasarea României în „categoria a doua” a participanților la Conferință, în
pofida parcursului în Primul Război Mondial, a avut drept efect, un corp
restrâns de specialiști, în calitate de experți tehnici, în care nu se regăsea niciun
geograf „autentic”.

Congresul specialiștilor. Un rol deosebit în fundamentarea deciziilor
politico-diplomatice l-a avut aportul geografilor prezenți la Conferința de Pace,
remarcându-se, în mod deosebit, geografii francezi („piesa centrală” fiind
Emmanuel de Martonne, un extrem de bun cunoscător al spațiului românesc),
americani, britanici, maghiari, în delegația românească regăsindu-se geologul
Ludovic Mrazec. Între de Martonne, geologii români (în afară de Mrazec, se
adaugă contribuția lui Murgoci), geografii americani și cei români, din țară sau

58 în Ion Conea (1942), «Tota Transilvania ad nos venit» sau Cât valorează teoria Iancsó
Benedek, în „Geopolitica și Geoistoria. Revistă română pentru sud-estul european”, Anul II,
nr. 1, ianuarie-februarie, Societatea Română de Statistică, București, pagină nenumerotată.

44