Page 50 - Terra-SGR-2018

geografi/geologi/cartografi americani (Isaiah Bowman, președintele fondator al
Societății Americane de Geografie, în 1915, Mark Jefferson – i-a fost profesor
lui Bowman, Douglas W. Johnson și Armin Lobeck; aceștia au funcționat în
cadrul Inquiry Commission, alcătuită la cererea președintelui american
Woodrow Wilson), Paul Teleki, profesor de geografie la Budapesta (pentru
Ungaria), geograful sârb Jovan Cvijić și alții.
Dintre toți, un rol relevant pentru cauza României (recunoașterea
proceselor de unire a Transilvaniei și Basarabiei din 1918, recuperarea
teritoriilor românești din fostul Imperiu Austro- Ungar și cele ce s-au aflat sub
ocupația Puterilor Centrale, frontiere care să încadreze cât mai bine baza etnică
românească) l-a avut Emmanuel de Martonne, un bun cunoscător și cercetător
al spațiului carpato-danubiano-pontic (cu două teze de doctorat ce au avut drept
teme de cercetare, Valahia, respectiv Alpii Transilvaniei).
Deși un întreg studiu (Neacșu și Vlăsceanu, 2018) a abordat problema
aportului geografilor români la fundamentarea științifică a construcției statale a
României moderne după Primul Război Mondial, și la trasarea granițelor
3
acesteia , o întrebare, nu lipsită de o anumită încărcătură, persistă: de ce nu s-a
regăsit Simion Mehedinți – un geograf cel puțin de o talie științifică și
profesională comparabilă cu cea a lui de Martonne – la Conferința de Pace de
la Paris?
Evident, Franța și România au participat de pe poziții diferite, prima în
calitate de gazdă, deținând președinția Conferinței și lider de opinie în cadrul
Consiliului Suprem (al celor Patru), inclusă în grupul statelor cu interese
generale/globale (marile puteri), în timp ce țara noastră făcea parte din a doua
categorie, deși luptase de partea Antantei, cea a statelor cu interese limitate.
Dar, cu toate acestea, Mehedinți era un cunoscut al cercurilor intelectuale
pariziene, studiase în Franța, înainte să devină discipol convins al școlii
germane (unde a fost recomandat chiar de geograful francez Paul Vidal de la
Blache, primul secretar al Comité d'Études, până la moartea sa, în 1918) și,
ulterior, având în vedere definirea sa educațională (produs al mediului
universitar german), un filogerman. Însă, cu toate acestea, eminentul geograf a
demonstrat, prin opera sa, că era un patriot desăvârșit, care și-a pus
cunoștințele în slujba dezvoltării României.

1. Simion Mehedinți – precursor al școlii românești de geopolitică
Despre faptul că, în perioada interbelică, a existat o școală de gândire
geopolitică românească, după toate rigorile și cutumele, s-au pronunțat o serie

3 Ibidem.

49