Page 51 - Terra-SGR-2018

4
de specialiști , însă important de știut este că această școală, evident,
interdisciplinară, avea totuși o puternică componentă geografică, o figură
proeminentă în acest sens fiind Ion Conea (asistent universitar la catedra lui
Simion Mehedinți, începând cu 1926, dar care a ocupat o poziție similară și la
catedra de Istorie universală), cel care a demonstrat, printre altele, că
geopolitica, în pofida rădăcinii politologice a celui care a utilizat sintagma în
premieră, este de natură geografică: „Deocamdată, vorba lui Kjellén: «a vorbit
cineva care vine dinspre geografie», și care constată că geopolitica, azi, și
oriunde, e scrisă de geografi, că însuși întemeietorul ei o considera (în sfera de
cercetare pe care el i-o acorda) tot geografie și ca atare o privește și
învățământul nostru superior, care posedă o conferință de geopolitică pe lângă
5
una din catedrele de geografie” .
Totuși rădăcinile școlii românești de geopolitică din perioada interbelică
au fost sădite de Simion Mehedinți la începutul secolului XX: „Tonul acestor
preocupări l-au dat geografii, în primul rând Simion Mehedinți, elevul
celebrului F. Ratzel, căruia românul i-a dedicat în 1904, anul morții
germanului, un consistent studiu, Antropogeografia și întemeietorul ei
6
Friedrich Ratzel” .

4 vezi Silviu Neguț (2015), Geopolitica, subcap. 1.4.8 „Școala geopolitică românească”,
Ed. Meteor Press, București, pp. 88-100; Radu Săgeată (2015), Direcții și tendințe în
geopolitica românească interbelică, în „Analele Asociației Profesionale a Geografilor din
Romania”, vol. II, pp. 5-16; Dan Dungaciu (2003), Elita interbelică: sociologia românească în
context european. Contribuții la o sociologie a sociologiei, Ed. Mica Valahie, București (pe
coperta acestei lucrări – care a constituit, inițial, teza de doctorat a autorului – apare, printre
alte portrete, și unul al lui Simion Mehedinți, iar în interiorul lucrării sunt citate noțiuni și
concepte, lucrări și contribuții ale următorilor geografi: Simion Mehedinți - „Geopolitica
națiunii și izvoarele geopoliticii românești”, „Geopolitica statului național”; Ion Conea și
întemeierea revistei „Geopolitica și geoistoria”, apoi cu contribuții în următoarele direcții:
„Nașterea geopoliticii. «Frontiere naturale» vs. «frontiere politice»”, „Apariția și istoria
geopoliticii. Teza «centrului-nucleu». Transilvania ca Mittelpunkt al României. Combaterea
tezei «frontierelor naturale»”; Nicolae Al. Rădulescu: „Poziția geopolitică a României. Hotarul
dunărean și semnificația lui”; Vintilă Mihăilescu: „Unitatea pământului românesc. Efectele
difuze ale deplasărilor frontaliere”; Victor Tufescu: „Frontierele politice și funcțiile economice
ale statelor. Geopolitică și geoeconomie. Funcția economică a României”).
5 Ion Conea (1937), O știință nouă: Geopolitica, în „Sociologie românească”, Anul II, nr. 9-10,
septembrie-octombrie, Institutul Social Român – Secția Sociologică, București, pp. 416-417.
6 Dan Dungaciu (2011), Elita interbelică: sociologia românească în context european.
Contribuții la o sociologie a sociologiei, prima ediție în 2003, Ed. Mica Valahie, București,
p. 199.

50