Page 52 - Terra-SGR-2018

Iată, în sinteză, de ce considerăm că fondatorul geografiei românești
7
este și precursorul școlii românești de geopolitică :
• a fost discipol direct al lui Friedrich Raztel, cel care, în 1897, a scris
lucrarea intitulată Geografie Politică/Politische Geographie și care, în pofida
sintagmei („geopolitica” este utilizată pentru prima dată în 1899, de către
suedezul Rudolf Kjellén), este considerat părintele geopoliticii.
Conea explică foarte bine această dilemă noțională, identificând două
faze în evoluția epistemologică a geopoliticii ca știință: înainte de 1922 (anul
morții politologului suedez) care poate fi intitulată, ca fază, „geopolitica lui
Kjellén” – simplu capitol al sistemului politic, iar politica era știința statului, ca
un organism viu – și post-1922, „geopolitica lui Haushofer” sau „geopolitica
germană”, identificând în lucrarea acestuia „Japan und die Japaner” (1923),
drept primul studiu eminamente geopolitic. „Până în acest an [1922], studiile
de această natură se intitulau: fie de geografie politică, fie de politică – pur și
simplu. E drept însă, că în tratatele de geografie politică începuseră să apară,
deja, anumita pasagii și capitole dezignate sub emblema de: considerații
geopolitice” , citându-l, în acest sens, pe Walther Vogel (1922) cu a sa
8
„Politische Geographie”.
De asemenea, tot Conea găsește explicația în maturizarea târzie a
Germaniei ca potențială mare putere, între puteri coloniale deja consacrate, și
apetitul școlii germane pentru terminologia savantă și nouă, de unde succesul
pe care l-a avut sintagma lui Kjellén: „Germanii au manifestat totdeauna
9
preferință pentru terminologiile savante, cu aspect de noutate” , amintind, în
acest context, preferința pentru sintagme, precum antropogeografie, în loc de
geografie umană, geopolitică în loc de geografie politică, având drept
explicație probabilă că atunci politica devenise globală, și nu mai era politica
din antichitatea grecească (treburile unui polis, ale unui oraș-stat): „viața
politică planetară era mult mai dinamizată și mai dinamică, acum; denumirea
de politică apărea ca o haină prea veche și strâmtă pentru un trup care între
timp crescuse în proporții neobișnuite” .
10
• deși s-a tras din școala lui Ratzel, Simion Mehedinți nu a fost fidel
sintagmei „magisterului” (expresie pedantă cu care își gratula profesorii de la
Berlin și Leipzig), respectiv aceea de „geografie politică”, ci în mai multe
rânduri și situații a statuat deosebirea dintre aceasta și „geopolitică”:

7 o demonstrație mai pe larg poate fi urmărită în Marius-Cristian Neacșu (2017), Ideile
geopolitice ale lui Simion Mehedinți asupra geopoliticii, în „Terra” Anul XLVIII (LXVIII),
nr. 1-2, pp. 39-54.
8 Ion Conea (1937), op. cit., p. 394.
9 Idem, p. 396.
10 Ibidem.

51