Page 57 - Terra-SGR-2018

(învățământul obligatoriu înceta după absolvirea ciclului primar) – „nu poate
statul, ce poate satul” –, descentralizarea bugetelor și finanțarea școlii de către
23
comunitate – „să ne întoarcem cu fața către sate” . Niciuna dintre cele două
24
legi nu au trecut , iar în contextul jocurilor politice de la București – în
condițiile în care Europa era prinsă într-un război mondial – guvernul
conservator al lui Marghiloman a pierdut puterea, iar aceasta a însemnat ieșirea
lui Simion Mehedinți din politică pentru totdeauna, profesorul reîntorcându-se
la activitatea didactică, pedagogică, științifică și publicistică.
Pentru felul în care Mehedinți privea lumea și oamenii politici a lăsat
25
mărturie cutremurătoare în mai multe lucrări , care atestă, dacă mai era cazul,
capacitatea vizionară a acestui om: dacă printr-un exercițiu de imaginație,
datele la care au fost ținute conferințele respective (publicate în diverse
contexte) ar fi înlocuite cu date din prezent, cititorul nu ar sesiza că ele
descriau contexte de acum un secol. Cităm, la întâmplare, un singur pasaj: „În
ajunul declarării războiului, România avea toate formele civilizației, dar fondul
sufletesc corespunzător îi lipsea cu desăvârșire: parlamente fără voință, miniștri
fără conștiință, armată fără pregătire, capi de partide fără simțul răspunderii. Se
înțelege, cauzele scăderii sunt mai multe, dar cea mai însemnată a fost, de bună
26
seamă, năvălirea unor elemente prea inferioare în viața politică” . Încă din
1902, individualizase un arhetip al personajului politic românesc, sub numele
de „D-ul Trăncănescu”: „Tocmai unde lipsesc ideile, vorba vine la timp, ca să
le țină locul” .
27
Legat de felul în care conservatorii erau priviți în epocă, găsim în
Memoriile lui Simion Mehedinți următoarele: „2 ianuarie, 1917. (...) Liberalii
s-au intitulat cu mare abilitate, partid liberal-național, ca și cum celelalte
partide ar fi fost nenaționale. Cât am câștigat în ochii lumii de pe urma acestor
cuvinte ademenitoare, o știm îndeosebi cei care stau în atingere, ca profesori,
cu tineretul. De 15 ani încoace, a fi conservator e pentru tineri o mare greutate
și pentru unii o injurie. (...) S-a dovedit acum că – în deosebire de liberali și de
demagogia lui Filipescu și Take Ionescu cu democrații lui – singurul partid

23 Apud Costică Neagu (2003), Simion Mehedinți. Biobibliografie, Ed. Terra, Focșani,
p. XXXIII.
24 vezi Simion Mehedinți (1919), Scrisoare către cei trei miniștri de Culte de la sfârșitul anului
1918, publicată în Simion Mehedinți (1920), Politica de vorbe și omul politic, Tipografia
„Convorbiri Literare”, București, pp. 82-100.
25 Două titluri ni se par extrem de relevante în acest context: Simion Mehedinți (1920), Politica
de vorbe și omul politic, Tipografia „Convorbiri Literare”, București și Simion Mehedinți
(1931), Partidele politice și statul corporativ, Editura Librăriei SOCEC & co., București.
26 Simion Mehedinți (1920), op. cit., p. 5.
27 Simion Mehedinți (1902), Politica de vorbe, în „Revista Română”, februarie, republicată în
Simion Mehedinți (1920), op. cit., p. 10.

56