Page 13 - Buletin-SGR-ILFOV-2018
P. 13

Evaluarea în abordarea transdisciplinară presupune integrarea evaluării formative
                  în toate secvenţele de învăţare, colectarea de date despre cum au fost atinse obiectivele prin
                  metode variate (teste scrise, întrebări cu răspuns scurt, activităţi de grup etc.), implicarea
                  activă a elevilor în proces prin autoevaluare şi/sau evaluarea activităţii colegilor, activităţi
                  suplimentare de învăţare cu abordare diferenţiată (fără a se urmări atingerea în totalitate a
                  tuturor obiectivelor de către toţi elevii, atunci când acest lucru nu este posibil), urmate de
                  activităţi de reglare (remediale, pentru clasa la care s-a derulat secvenţa, de îmbunătăţire a
                  proiectării situaţiei de învăţare pentru viitori elevi).
                        Multe dintre cadrele didactice folosesc metode de evaluare formativă, chiar dacă nu le
                  nominalizează explicit, în activitatea lor curentă, prin interacţiunea permanentă cu elevii şi
                  adaptarea metodelor de predare/învăţare la nevoile identificate.


                        Dintre elementele cheie ale evaluării formative, pot fi evidenţiate:
                        - stabilirea în fiecare colectiv de elevi a unei culturi care să încurajeze învăţarea prin
                  cooperare;
                        - implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare;
                        - stabilirea unor ţinte concrete pentru fiecare secvenţă/situaţie de învăţare şi urmărirea
                  progresului înregistrat de fiecare elev pentru atingerea lor;
                        -  utilizarea  unor  metode  diverse  de  predare-învăţare,  adaptate  nevoilor  şi  ritmului
                  individual de învăţare ale fiecărui participant la proces;
                        - orientare şi sprijin permanent acordat elevilor în realizarea sarcinilor de lucru şi
                  adaptarea  instrucţiunilor  de  realizare  la  nevoile  individuale  sau  de  grup  identificate  pe
                  parcursul realizării.
                        Respectarea acestor elemente induce elevilor încredere în capacitatea lor de a-şi realiza
                  sarcinile din activităţile/secvenţele de învăţare.
                        Creşterea  încrederii  în  forţele  proprii,  a  respectului  de  sine,  a  abilităţii  de  a  emite
                  judecăţi de valoare pe baza informaţiilor ce le sunt oferite sau pe care deja le deţin, a abi-
                  lităţilor de a-şi autoevalua progresul poate creşte motivarea lor pentru învăţare, mai mult
                  decât ierarhizarea lor pe baza calificativelor/notelor obţinute la evaluările de la finalul unei
                  anumite secvenţe de învăţare.

                        Concluzii
                        Cercetătorii în domeniul educaţiei au ajuns, pe diverse căi, la aceeaşi concluzie cu
                  Comisia Internaţională pentru Educaţie în secolul XXI, comisie ce a funcţionat sub egida
                  ONU,  coordonator  Jacques  Delors,  anume  aceea  că  noul  tip  de  educaţie  în  secolul  întâi
                  al  mileniului  trei  se  bazează  pe  patru  competenţe  fundamentale,  competenţe  de  esenţă
                  transdisciplinară (numite „piloni” sau „stâlpi ai educaţiei”):
                        1. a învăţa să cunoşti;
                        2. a învăţa să faci;
                        3. a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi;
                        4. a învăţa să fii.


                        Raportate  la  toate  acestea,  descoperim  că,  în  geografie,  a  învăţa  să  înveţi  nu
                  înseamnă numai a învăţa să stăpânești anumite mijloace şi tehnici, ci a învăţa să folo-
                  seşti anumite concepte pentru a realiza raţionamente şi corelaţii între diverse discipline.
                  Geografia, cu toată încărcătura tradiţională, enciclopedică, informaţională şi descriptivistă,
                  atât ca disciplină ştiinţifică, dar şi ca obiect de învăţământ, este, în realitate, altceva. Ea


                                                             12
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18