Page 63 - Terra-SGR-2018

a numărului reprezentanților (un deputat maghiar la 3 000-5 000 loc., iar pentru
români unul la 50 000-60 000 loc.) ș.a.;
c) argumente administrative, juridice, culturale: prin se care arată
discriminarea, într-o manieră deosebită, a populației românești și încălcarea
legilor, în acest sens, chiar de către guvernul maghiar.
Este imposibil ca ideile din acest Memoriu să nu fi servit delegaților
români la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), din mai multe rațiuni:
1. Alexandru Lapedatu (reamintim, consilier tehnic la Conferința de
Pace de la Paris) i-a fost student (timp de un an) lui Simion Mehedinți,
pentru care avea o considerație deosebită, după cum el însuși menționează în
Amintirile sale .
44
2. Memoriul studenților universitari români a declanșat un Răspuns al
studenților maghiari, la inițiativa Budapestei (A magyar románok és a magyar
nemzet/Românii maghiari și națiunea maghiară, cu subtitlul Răspunsul
tinerimii de la școlile înalte maghiare la Memoriul tinerimii universitare din
România), evident cu măsluirea adevărului, urmată, în același an (1891) de un
alt document realizat de studenții români, intitulat așa: Cestiunea română în
Transilvania și Ungaria. Replica junimei academice române din Transilvania
și Ungaria la „Respunsul” dat de junimea academică maghiară „memoriului”
studenților universitari din România, cu o hartă etnografică a Austro-Ungariei
și a României. Anul următor, în 1892, această Replică a fost multiplicată în 12
000 de exemplare, în cinci limbi: română, franceză, germană, italiană și
spaniolă, însoțită de harta geografului german Heinrich Kiepert (1818-1899), și
anume Harta etnografică a Austro-Ungariei și a României (scara 1:3 000 000),
publicată inițial sub egida Institutului „Leopold Kraatz” din Berlin. Replica îl
are ca autor principal pe Aurel C. Popovici (1863-1917), student la Viena și
Graz în acel moment, dar acesta a avut mai mulți colaboratori, printre care și
Alexandru Vaida-Voevod (1872-1959), care s-a ocupat de coordonarea
materialelor studenților români din Viena și care, mai târziu, a fost delegat al
României la Conferința de Pace de la Paris.
Iată, deci, cel puțin două trasee prin care ideile lui Simion Mehedinți
puteau să ajungă la Conferința de Pace de la Paris.
3. Atât Aurel C. Popoviciu, cât și Vaida-Voevod apar în Memoriile lui
Simion Mehedinți, cel puțin primul, în special în anii 1906-1907, în diverse
contexte, în discuții legate de geopolitica spațiului românesc. Iată, de pildă,
unul dintre acestea: „7 octombrie, 1907. Am fost la Aurel Popovici. Din nou el
îmi pomenește de ideea federalismului. Noi să intrăm toți sub austrieci și în
corpul acestei monarhii necesare și pentru Italia, și pentru Germania să

44 Ioan Opriș (2015), Alexandru Lapedatu. Amintiri, Ed. Albastră, Cluj-Napoca, p. 61.

62