Page 61 - Terra-SGR-2018
P. 61

36
            Andrée ), publicat în 13 000 de exemplare, în română, franceză și italiană, la
                                                37
            Tipografia Carol Göbl din București , în 1891, și distribuit prin toată Europa,
            ceea  ce  a  iritat  peste  măsură  guvernul  de  la  Budapesta,  care  l-a interzis pe
            teritoriul maghiar (exemplarele ajunse la Cluj-Napoca fiind arse de naționaliștii
                    38
            unguri) , dar a atras simpatia în alte cercuri europene, cu numeroase ecouri în
            presa occidentală.
                   În ceea ce privește harta, este vorba de geograful și cartograful german
            Richard  Andrée  (1835-1912),  care,  începând  cu  1881,  publicase  un  atlas
            („Andrees  Allgemeiner  Handatlas”)  pe  baza  datelor  Recensământului  din
                                                                        39
            1880-1881 (privitor la populația de pe teritoriul Transilvaniei ), care conținea
            și harta intitulată „Völkekarte von Oesterreich-Ungarn” (scara 1:4 000 000), cu
            distribuția etnică a populației în cadrul Austro-Ungariei.
                   Interesantă  este  fraza  de  debut  a  memoriului  –  „Solidaritatea de
            interese  a  lumei  moderne,  în  virtutea  căreia  o  desechilibrare  parțială  poate
            aduce  după  sine  un  desechilibru  general,  ne  îndeamnă  a  face  cunoscută
            societății  europene  o  anomalie,  care  merită  o  serioasă  atențiune  din  partea
            tuturor celor cari se interesează de progresul social în continentul nostru. E
            vorba de un conflict, ce-și  are locul  în sânul  monarchiei austroungare  între
            direcțiunea  culturală  românească,  cu  totul  modernă  prin  umanitatea  și
            liberalismul ei, și între cea maghiară, rezemată pe proceduri cu totul străine
            temperamentului nostru european, și din care conflict pot resulta complicațiuni
                                                                                  40
            a  căror  întindere  și  gravitate  cu  greu  o  putem  întrevedea  astăzi”   –  și
            semnalul de alarmă pe care Mehedinți și colaboratorii săi îl trăgeau – „Nu ne
            adresăm la lumea oficială, la diplomații Europei, ei sunt puțini și în societatea
            modernă  rolul  lor  devine  din  ce  în  ce  mai  mărginit,  ei  nu-și  mai  aparțin  și
            păstrând  un  nume  vechiu,  ei  devin  reprezentanți  ai  popoarelor,  în  loc  de
            stăpânii lor. Ne  adresăm către cei ce  pot  vorbi  și lucra  mai  liber,  la lumea
                                                                                       41
            neoficială, la presă și în special la tinerimea universitară: Europa de mâne”
            – dând dovadă de o înțelegere aparte a noii ordini geopolitice care se prefigura,


            36   Apud  Dimitrie Braharu (1941),  Chestiunea  română  în  Italia  în  timpul  Memorandului,  în
            „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, Tipografia „Cartea Românească din Cluj”, Sibiu,
            1944, p. 12.
            37  Vezi și Costică Neagu (2012), Simion Mehedinți – spirit enciclopedic, în „Geograful”, Anul
            IV, nr. 1-4, p. 11.
            38   Gabriela  Tănăsescu  (2017),  Naționalismul  doctrinar  –  Aurel  C.  Popovici,  în  „Revista de
            filozofie”, vol. LXIV, nr. 4, p. 441.
            39  Varga E. Árpád (1999), Recensăminte ale populaţiei pe teritoriul Transilvaniei, în perioada
            1850-1910,  în „Recensământul  din  1910  Transilvania”,  editat  de  Traian  Rotariu  și  colab.
            (1999), Ed. Staff, București, p. 701.
            40  Apud Costică Neagu (2003), op. cit., p. XLII.
            41  Idem, p. XLIII.

                                                  60
   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66