Page 58 - Terra-SGR-2018

care a înțeles interesele statului și neamului românesc a fost cel conservator,
care merită acum după opinia tuturor numele de Partid Conservator-Național.
Titlul acesta, e o consacrare a atitudinii noastre. E o dovadă definitivă a
calomniei celor 2 ani din urmă. Este, orice-ați zice, un minunat titlu de
propagandă – înlăturând din calea tinerilor, învățătorimii și profesorimii de la
sate, greutatea sufletească de a se apropia de conservatori. Personal, am
antipatie pentru formule, știind că fapta e totul, nu vorba. Altădată, ca profesor
care am primit în viața mea numeroase scrisori în care am fost întrebat de
28
oamenii cinstiți, cum se poate să fiu conservator, adică dușman al neamului.”
Cu toate acestea, preocupările conservatorilor, în general, și ale lui
Simion Mehedinți, în special, legate de ceea ce se va întâmpla după Marele
Război erau majore: „26 decembrie, 1916. Adunare la Marghiloman. De față:
T. Maiorescu, T. Rosetti, G. Știrbey, Gr. Cantacuzino, D. Nenițescu, Gen.
Hârjeu, C. Arion. «Ce facem? 1. T. Rosetti crede că țara va fi împărțită. 2. T.
Maiorescu nu crede că țara va fi împărțită, ci vom exista, dar cu pierderea unei
părți din Dobrogea. Toți am fost de această părere, afară de T. Rosetti.
(Motivul: Germania nu poate părăsi Dunărea, apoi nu e sigură Bulgaria și
Ungaria). 3. Nenițescu: (...) - Cine va trata din partea României la Pace?
Maiorescu crede că Brătianu și Take nu se mai pot întoarce»… 2 ianuarie,
1917. (...) Grigore Cantacuzino și Arion propun să fim îndrăzneți pentru a nu
lăsa pe I. Brătianu să fie trimis la Tratatul de Pace... 22 septembrie (stil nou),
1917. (...) Marghiloman află de la D. Comșa care e în Elveția, că regele
Ferdinand a voit să facă pace separată, dar nu l-a lăsat Brătianu, amenințându-l
29
cu detronarea” .
Trebuie menționat faptul, că propunerea așa-numiților „partizanii lui
Carp” pentru Conferința de Pace de la Paris, ca delegat al României
(alternativă la Ion I.C. Brătianu) era Petre P. Carp, fost prim-ministru al
României în două rânduri (dar pe perioade extrem de scurte), o propunere
evident argumentată, dar total nerealistă: eminentul conservator împlinise deja
80 de ani și în iunie 1919 (la câteva luni de la începerea lucrărilor Conferinței
de Pace) s-a și stins din viață (la vârsta de 82 de ani).
Alte pasaje sunt de asemenea relevante: „6 octombrie, 1917. (...) Să
fixăm monarhia e mai important pentru noi decât dinastia (oricum ar fi ea).
Deci monarhia să ne ajute din suflet la Tratatul de Pace... Deci memoriu în
30
chestia raselor: germani + unguri + români” ; „3 martie, 1918. (...) Azi la ora
4,00 [este convocat] comitetul consultativ... Marghiloman comunică:
<<Guvernul de la Iași a acceptat să trateze Pacea în următoarele condiții:

28 Costică Neagu (2012), op. cit., pp. 191-192.
29 Ibidem.
30 Idem, p. 227.

57