Page 86 - Terra-SGR-2018

Piscul într-un spațiu de basm, care exclude planul cotidian aflat în plin proces
de globalizare.

1. Originile lipovenilor
Istoria rușilor-lipoveni își găsește originea în schisma produsă în cadrul
Bisericii oficiale ruse, eveniment survenit ca o consecință tragică a reformei de
cult inițiate de către țarul Alexei Mihailovici Romanov (tatăl lui Petru cel
2
Mare) și de patriarhul Nikon al Rusiei (1652-1658).
În 1654, sinodul Bisericii ortodoxe din Rusia a hotărât corectarea
cărților bisericești și a formelor de ritual care fuseseră transmise denaturat din
secolele anterioare, ca urmare a lipsei de cultură a celor ce au făcut transcrierea
lor. O mare parte dintre credincioșii care respectau vechile cărți și formele de
ritual au considerat corectarea acestora ca o măsură de neadmis în biserica
ortodoxă, în condițiile în care menirea acesteia era una conservatoare, implicit
tradiționalistă. Adversarii acestei corectări s-au numit „rascolnici”, iar
dizidența lor „rascol” .
3
Reforma, începută în anul 1654, care viza modificarea ritualului
bisericesc, a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse, în anul 1667.
Cei care nu se supuneau noilor canoane erau anatemizați, fiind considerați
eretici, rascolnici (denumiți așa în mod eronat, deoarece nu ei au fost cei ce au
declanșat „rascolul” – schisma). Dintre cei ce s-au împotrivit reformei, fiind
adepții credinței străbune, îi amintim pe episcopii Pavel de Kolomna, Makarie
4
de Novgorod, protopopii Avvakum, Neronov, boieroaica Morozova etc.
Pentru nestrămutata lor credință, unii dintre ei au fost arși pe rug, supuși
prigoanei țariste; la sfârșitul secolului al XVII-lea, peste 20 000 de staroveri au
ars pe rugurile inchiziției pravoslavnice din estul Europei. După legalizarea
persecuțiilor prin decretul regentei Sofia (sora mai mare a țarului Petru I), în
anul 1685, staroverii au luat drumul pribegiei, răspândindu-se în lumea întreagă
(Turcia, Prusia, Austria, Australia, Argentina, Brazilia, Canada, Japonia, Țările
Baltice, Polonia, S.U.A., Țările Române, Bulgaria, Finlanda, Ucraina, Belarus
5
etc.).

2 Radu Manolescu și colab. (1980), Istorie medie universală, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, p. 477.
3 Cosmin Lucaciu, Aurelian Teodorescu (1998), Din istoria și tradițiile lipovenilor, Ed. Paco,
București, p. 16.
4 Svetlana Moldovan (2004), Comunitatea rușilor lipoveni, Ed. Ararat, București, p. 8.
5 Melchisedec Ștefănescu (1871), Lipovenismul, adică schismaticii sau răscolnicii și ereticii
rusești, Imprimeria Națională, București, p. 5.

85