Page 87 - Terra-SGR-2018
P. 87

Au existat încercări de „reconvertire” a staroverilor și aducerea lor în
            cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, dar toate au eșuat lamentabil în fața refuzului
                                                                                     6
            credincioșilor de rit vechi de a se supune schimbărilor de natură doctrinară.
                   În timpul domniei lui Petru cel Mare, s-a dezlănțuit o represiune fără
            precedent împotriva credincioșilor de rit vechi,  ei fiind obligați  să  plătească
            impozit dublu și să poarte o îmbrăcăminte specială (pamdefka), care s-a păstrat
            un timp și după ce s-au așezat în Țările Române. De asemenea, li s-a interzis
            locuirea în orașe, purtatul bărbii sau ocuparea funcțiilor publice, iar averea le-a
                                              7
            fost confiscată de Biserica oficială.
                   Urmașii lui Petru cel Mare, Ecaterina a II-a și Alexandru, nu numai ca
            au încetat persecuțiile, dar au căutat să îi aducă pe lipoveni din țările unde au
            emigrat,  acordându-le libertatea cultului  și dreptul de a se așeza oriunde
            doreau.  În urma acestor promisiuni, o mare parte dintre fugari, au revenit în
                                    8
            Rusia, în țara de origine.
                   În  perioada  1827-1855,  în  timpul  țarului Nicolae  I,  prigoana  asupra
            staroverilor s-a intensificat, fiind distruse unele centre spirituale, multe cărți și
            obiecte de cult fiind arse sau confiscate. În aceste condiții, asistăm la un nou
            exod al rascolnicilor, care se refugiază masiv în Țările Române, Dobrogea și
                                                                                   9
            Bucovina, state care le oferă deplina libertate pentru exercitarea credinței.
                   Așezându-se  în  număr  mare  în  Moldova,  domnitorii  Alexandru
            Constantin Mavrocordat  și  Alexandru  Ioan  Mavrocordat,  dau  dreptul
            lipovenilor de a-și practica cultul fără amestecul nimănui. Reînnoirea acestor
            drepturi  a  fost  făcută  în  1805,  de  domnitorul  Constantin Moruzi, printr-un
                                                                                   10
            hrisov ce se mai păstrează și astăzi la biserica  lipovenească din Chișinău.
                   Pentru stabilirea lipovenilor în Bucovina, împăratul Austriei Iosif al II-
            lea a dat un decret la 9 decembrie 1783, în care se preciza libera practicare a
            cultului  și dreptul lor de așezare  în  zonă,  alături  de  scutirea  de  obligațiile
            militare.  În  1844,  împăratul Ferdinad  I  a  semnat  un  decret  prin  care  „staro-
            obreadiții” erau autorizați  să  aibă  un  episcop,  la  Fântâna  Albă,  în  județul
            Rădăuți. Aici, se va constitui – în 1846 – prima Mitropolie a ortodocșilor de rit
                  11
            vechi.


            6   Andrei Antipov  (1929),  Monografia  lipovenilor  din  orașul  și  județul  Brăila, în ,,Analele
            Brăilei, vol. I, nr. 1, p. 20.
            7  Cosmin Lucaciu, Aurelian Teodorescu (1998), op.cit., p. 17.
            8  Aurel Ștefan Suvac (2008), Terminologia pescuitului la lipovenii din Dobrogea, Ed. Istros,
            Brăila, p. 12.
            9  Cosmin Lucaciu, Aurelian Teodorescu (1998), op.cit., p. 17.
            10  Aurel Ștefan Suvac (2008), op.cit., p.15.
            11   Vasile  Cocoș  (1940),  Lipovenii.  Originea  și  așezările  lor  din  secolele  XVIII  și  XIX,  în
            ,,Știință și progres”, anul VI, nr. 3, aprilie-iunie.

                                                  86
   82   83   84   85   86   87   88   89   90   91   92