Page 9 - Buletin-SGR-ILFOV-2018

 

 

 

 

 

Page 9 - Buletin-SGR-ILFOV-2018
P. 9

între  discipline,  ea  face  să  apară  noi  rezultate  şi  noi  punţi  între  ele;  ea  ne  oferă  o  nouă
                  viziune asupra Naturii şi asupra Realităţii. Transdisciplinaritatea nu caută să elaboreze o
                  superdisciplină înglobând toate disciplinele, ci să deschidă toate disciplinele la ceea ce au în
                  comun şi la ceea ce se află dincolo de graniţele lor.”


                        Aspecte privind tipurile de integrare curriculară
                        Literatura  de  specialitate  relevă  mai  multe  tipuri  de  cooperare,  întrepătrundere
                  a disciplinelor, a metodelor, a abordărilor, din care rezultă mai multe tipuri de integrare
                  curriculară:
                        1.  Monodisciplinaritatea  -  este  centrată  pe  obiectele  de  studiu  independente,  pe
                  specialitatea  acestora,  promovând  supremaţia  disciplinelor  formale.  Inconveniente  ale
                  abordării intradisciplinare pot fi:
                        - Învăţarea principiilor unei discipline nu oferă garanţia transferului acestora în alte
                  discipline, ştiut fiind faptul că transferul orizontal al cunoştinţelor se face puţin doar la elevii
                  cei mai dotaţi;
                        - Perspectiva intradisciplinară a dus la paradoxul enciclopedismului specializat; acesta
                  închide elevul şi profesorul într-o tranşee pe care şi-o sapă ei înşişi şi care îi izolează din ce
                  în ce mai mult, pe măsură ce o adâncesc. Sau, folosind o exprimare consacrată, cel ce învaţă
                  va cunoaşte tot mai mult despre un domeniu tot mai restrâns, înaintând către acea limită
                  unde va şti totul despre nimic.
                        - În devotamentul său pentru disciplina de studiu, profesorul tinde să treacă pe planul
                  al  doilea  obiectul  prioritar  al  educaţiei:  elevul.  Această  perspectivă  pune  în  concurenţă
                  profesorii de diferite discipline, în loc să-i reunească. Totuşi, elementele de integrare pot sa
                  apară încă de la acest nivel, al intradisciplinarităţii (exemplu: Relieful, rezultat al agenţilor
                  interni şi externi).


                        2. Pluridisciplinaritatea/multidisciplinaritatea - se referă la situaţia în care o temă
                  aparţinând unui anumit domeniu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline,
                  acestea  din  urmă  menţinându-şi  nealterată  structura  şi  rămânând  independente  unele  în
                  raport cu celelalte.
                        Obiectele de studiu contribuie, fiecare în funcţie de propriul specific, la clarificarea
                  temei investigate. La acest nivel vorbim de o corelare a demersurilor mai multor discipline
                  în vederea clarificării unei probleme din mai multe unghiuri de vedere.
                        Un  bun  exemplu  în  acest  sens  îl  constituie  problematica  încălzirii  globale  (fig.  1),
                  tratată, de regulă, în studiile de geografie, dar la fel de relevant de studiat şi din perspectiva
                  altor discipline: biologie, fizică, chimie, politologie, economie etc.








                   Figura 1. Disciplinele care asigură pluridisciplinaritatea conceptului de încălzire globală


                        3. Interdisciplinaritatea. Dacă în cazul pluridisciplinarităţii vorbim de o „corelare” a
                  eforturilor şi potenţialităţilor diferitelor discipline pentru a oferi o perspectivă cât mai completă
                  asupra obiectului investigat, interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii


                                                             8
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14