Page 30 - Terra-SGR-2018
P. 30

geograful  Paul  Vidal  de  la  Blache  (socrul  lui  Emmanuel de Martonne).  În
            1917, în acest Comitet erau trei geografi (Paul Vidal de la Blache, Emmanuel
            de  Martonne  și  Lucien  Gallois),  anul  următor  mai  adăugându-se  încă  cinci
            (Jean  Brunhes,  Albert  Demangeon,  Georges  Chabot,  Maurice  Fallex  și
            Augustin Bernard).
                   Moartea  lui  Paul  Vidal  de  la  Blache  (5  aprilie  1918)  nu  va  duce la
            scăderea rolului pe care geografii l-au jucat în această comisie, ci din contră l-a
            propulsat  pe  Martonne  în  funcția  de  secretar  al  Comitetului,  „capabil  să
            conducă  un  secretariat  eficace,  fiind  interfața  între  experți  și  serviciile
            diplomatice, mai ales după semnarea armistițiului, prin apropierea sa personală
                                                                       16
            și profesională față de experții americani din delegația SUA” .
                   Șansa României la această Conferință de Pace a fost tocmai prezența lui
            Emmanuel de Martonne, care cunoștea bine țara noastră, o străbătuse cu pasul,
            organizând excursii de cercetare în munți (începând cu 1896), elaborând două
            teze  de  doctorat  pe  spațiul  românesc  –  La  Valachie.  Essai  de  monographie
            régionale (pentru titlul de doctor în litere, publicată în 1902) și Recherches sur
            l’évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (1907), relevantă pentru
            geografia fizică – și însușindu-și limba română, colaborând cu unele publicații
            din România, în special din Transilvania.
                   „Trebuie să scoatem în evidență situația delicată a României, țară latină
            pierdută  la  marginea  Europei  Orientale,  în  mijlocul  lumii  slave,  ruptă  de
            contactul  cu  aliații  occidentali,  expusă,  după  cum  ne-a  arătat  actualul  război
                                                                          17
            mondial,  zdrobirii  de  mișcarea  convergentă  a  inamicilor  săi” ,  susținea  de
            Martonne în cadrul Comitetului de Studii.
                   Vizitele  sale  dese  în  teritoriile  românești  erau  menționate  în  presa
            vremii. Iată de pildă, în anul 1921, ține o conferință în București, „La nouvelle
            Roumanie  dans  la  nouvelle  Europe”,  la  Societatea  Regală  Română  de
                                                                 18
            Geografie,  urmată  de  un  banchet  la  Hotel  Bulevard ,  în  vara  aceluiași  an
                                                                           19
            realizând „vizitarea munților din sud-vestul țării românești (sic)” .
                   Dintre  toți  geografii  prezenți  la  Conferința  de  Pace,  Emmanuel  de
            Martonne  era  deținătorul  exclusiv  al  unei  expertize  asupra  teritoriilor  și
            frontierelor  românești,  cel  puțin  în  cele  patru  probleme  teritoriale  majore
            pentru  România:  Transilvania,  Banatul,  Basarabia  (pe  care  o  și  vizitează  în
            1919,  însoțit  de  geologul  Gheorghe  Munteanu-Murgoci, în cadrul unei


            16  Nicolas Ginsburger (2010), op. cit., p. 660.
            17  Gäelle Hallair (2007), op. cit., p. 41.
            18   *** (1921a),  Marele  geograf  Emm.  Martonne  în  București,  în  „Foaia  Diecezană”,
            Anul XXXVI, nr. 22, 12 iunie, p. 6.
            19   *** (1921b),  Ilustrul savant Emm.  de  Martonne  la  Caransebeș,  în  „Foaia  Diecezană”,
            Anul XXXVI, nr. 31, 14 august, p. 5.

                                                  29
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35