Page 32 - Terra-SGR-2018

nu trecură nici două săptămâni după sosire când o telegramă a ministrului
nostru la Paris, Victor Antonescu, cerea guvernului, la intervenția domnului de
Martonne, ca eu și cu prietenul Gh. Munteanu-Murgoci să fim trimiși de îndată
la Paris, întrucât urma să se ia în dezbatere chestiunea Basarabiei. (...) Murgoci
era cerut ca unul ce cunoștea foarte de aproape și foarte bine situația etnică a
provinciei, cu starea de spirit a populației ei, întrucât, între timp făcuse,
împreună cu de Martonne, o călătorie în Moldova de peste Prut tocmai în
vederea cercetărilor stării de acolo. (...) Cei care la Paris se interesau mai mult
de chestiunea Basarabiei erau, în acel moment, americanii – delegat al lor
pentru această chestiune ca și pentru acea a Dobrogei meridionale (așa-zisul
Cadrilater) fiind [Douglas W.] Johnson, profesorul de geografie la
Universitatea Columbia din New York care se ocupase de aproape cu
23
problemele de geografie fizică și politică ale sud-estului Europei.” Însă
chestiunea era una politică: Johnson era însărcinat să propună cedarea de către
România a Cadrilaterului Bulgariei. Faptul nu s-a mai consumat, fiind vara
anului 1919, mai toți delegații erau în vacanță.

Marea Britanie. În cercurile londoneze se anticipa încă din 1916
dispariția Imperiului Austro-Ungar, Departamentul de Informare Politică
(Political Intelligence Department – P.I.D.), din cadrul Foreign Office-ului,
condus de Sir William George Tyrell, coordonând elaborarea unei vaste lucrări
centrate pe drepturile (demografice, etnice, geografice, istorice ale)
naționalităților din Europa Centrală și Balcanică, la secțiunea din urmă
regăsindu-se și problematica României: „din amestecul coloniștilor romani cu a
populației native – dacii a rezultat un popor care încă păstrează limba,
afinitățile, și chiar și numele – România («Rumania»), legate de latinitatea
vestică. Acest popor a fost primul invadat de nomazii din nord și est; dar
strămoșii românilor s-au retras la munte și au revenit după ce au trecut hoardele
nomade, ceea ce a generat unul dintre factorii esențiali ai problemei balcanice
24
de astăzi” .

Ungaria. În ianuarie 1920, delegația maghiară, condusă de contele A.
Apponyi s-a prezentat la Paris, cu 38 de experți aleși dintre personalitățile
științifice cele mai strălucite ale inteligenței maghiare, ce aduceau un imens
material documentar și propagandistic, față de care marele diplomat Nicolae
Titulescu s-ar fi exprimat admirativ, remarcând argumentația exhaustivă și
completă, fie ea, pe alocuri eronată și cu scop exclusiv propagandistic. A rămas

23 Ioan Opriș (2015), op. cit., p. 194.
24 *** (1920), Peace Handbooks. The Balkan States, vol. III, partea I, Historical Section of the
Foreign Office, H.M. Stationery Office, London, p. 5.

31