Page 35 - Terra-SGR-2018

dialectică care ne-a făcut să vedem din capul locului în el un strălucit dascăl, în
28
același timp un minunat pedagog” .
În 1917, a însoțit tezaurul României la Moscova, din Jurnalul său
aflând următoarele: „Marți, 29 august. (...) Am cumpărat și răsfoit o Geografie
a Rusiei p. școalele secundare de Curdov și Ivanovski, acesta din urmă profesor
la Universitatea din Harkov. Ceea ce m-a mirat, surprins, îndeosebi e că în
toată cartea nu am găsit nimic despre românii basarabeni. Nici măcar în
capitolul despre populație – unde sunt înșirate toate neamurile din Rusia – ei nu
sunt pomeniți. În harta etnografică adaosă, Basarabia moldovenilor noștri e
dată cu aceeași culoare cu care sunt însemnați rușii. Astfel, 2.600.000 de
români sunt înghițiți, înecați, de știința rusească oficială în mare neam slav,
rusesc. Cum se va răzbuna într-o zi această intenționată ignorare a bietului
29
neam românesc, în Rusia mai mult chiar decât în Ungaria.”
De la Moscova a ajuns la Kiev, unde a sărbătorit Crăciunul și Anul Nou
(1917-1918), de la Kiev la Odessa, iar de la Odessa la Iași „cu ultimul tren ce a
mai circulat între aceste două orașe. În după-amiaza zilei de 6 februarie, de
Bobotează, pe o vreme frumoasă, am trecut Prutul înapoi în țară care mi se
păru, așa plină de soare și de lumină cum era, după haosul și infernul din Rusia,
un adevărat Chanaan în care domnește pacea și liniștea, ordinea și
30
legalitatea.”
Alte nuanțe interesante ni se relevă din pregătirile sale pentru plecarea
la Paris: „Ce mă privește, principala mea preocupare de atunci era pregătirea
noastră pentru Conferința de Pace. Încredințat deci că aci, în acest mare for de
dispute între națiuni, fiecare va trebui să se prezinte înarmat spre a-și susține
cât mai bine revendicările sale contra adversarilor, a ipocriților și a celor
interesați – am socotit că e bine să adresez lui Ion I.C. Brătianu un memoriu cu
privire la modul cum socoteam eu că trebuie să ne prezentăm la marele proces
istoric al poporului român cu stăpânitorii și opresorii milenari, la Conferința de
Pace – memoriu pe care marele om de stat îl primi cu cel mai viu interes. (...)
Ion I.C. Brătianu mă angajă să pregătesc eu acest memoriu ceea ce făcui în tot
cursul anului 1918.” Memoriul a fost publicat în cinci părți în „Neamul
31
Românesc” condus de Nicolae Iorga.
Plecarea spre Paris, la Conferința de Pace, nu este deloc, mai puțin
interesantă, traseul și durata ilustrând pe deplin condițiile României de la
început de secol XX: cu automobilele de la București la Giurgiu (calea ferată
nu era operabilă); au trecut Dunărea la Ruse, de unde drumul a continuat cu

28 Ioan Opriș (2015), op. cit., p. 61.
29 Idem, p. 131.
30 Idem, p. 163.
31 Idem, pp. 164-165.

34