Page 33 - Terra-SGR-2018

în istorie faimoasa „hartă roșie” a Ungariei Mari, elaborată de contele Paul
Teleki, profesor de geografie la Budapesta, publicată, în 1919, în maghiară,
franceză și engleză, la care s-au adăugat, anul următor, în 1920, și italiana,
germana, slovaca și poloneza. A fost o hartă în care au abundat artificiile
cartografice: etnia maghiară a fost reprezentată prin culoarea roșie, cea română
printr-un mov pastel deschis, la fel și alte minorități. Dacă se ia în calcul faptul
2
că regiunile cu o densitate de sub 20 loc./km au fost lăsate albe, Transilvania
apărea impregnată cu roșu și cu multe „pete albe” – false „viduri de populație”,
puternic contraargumentate de geografii români, care au demonstrat că până și
înălțimile carpatice erau locuite de români (a se vedea toponimia, aspectele
culturale, prezența târgurilor/rugilor/nedeilor pe înălțimi, „curăturile” etc.).

România. Datorită situației în care s-a aflat în anii 1916-1918, România
nu a putut crea un colectiv de experți în vederea pregătirii documentației și
lucrărilor necesare pentru apărarea drepturilor țării la Conferința de Pace, cel
puțin nu la nivelul marilor puteri. Deși delegația română la Paris, condusă de
prim-ministrul Ion I. C. Brătianu (până la căderea guvernului său, 12 sep-
tembrie 1919), apoi de Alexandru Vaida-Voievod (1 decembrie 1919-13 martie
1920, care va semna Tratatele de la Saint-Germain-en-Laye și Neuilly-sur-
Seine), urmat de generalul Alexandru Averescu (13 martie 1920-13 de-cembrie
1921, care va semna Tratatul de la Trianon), a avut în componența sa valoroși
experți în domenii variate (istoric, juridic, economic, financiar), nu regăsim
geografi.
Ne punem, în mod firesc, întrebarea: cum au contribuit geografii
români, dacă niciunul nu s-a regăsit în rândul consilierilor tehnici ce au însoțit
delegația noastră?

3. Aportul geografilor români la trasarea granițelor României,
după Primul Război Mondial
Parcurgând lista experților prezenți în capitala Franței pentru lucrările
conferinței, dar și corespondențele dintre de Martonne, Bowman (doi geografi
prezenți la Paris) și alții, plus multe alte lucrări au rezultat o serie de conexiuni
care ne-au relevat că geografii români și-au adus pe deplin contribuția.
Astfel, printre experții care au însoțit delegația română la Paris, în anul
Conferinței de Pace, regăsim două nume care atrag atenția: geologul Ludovic
Mrazec și istoricul Alexandru Lapedatu (membri ai Academiei Române,
ultimul fiind cel care a însoțit tezaurul românesc la Moscova, sfârșind tragic, ca
și colegul său de breaslă, Gheorghe Brătianu, în închisoarea de la Sighet).
Prin Mrazec (recent întors din SUA, în 1919, unde fusese însărcinat cu
o misiune guvernamentală la Paris), Lapedatu l-a cunoscut personal pe

32