Page 37 - Terra-SGR-2018

- caracterul de axe de circulație al celor două văi, a Moravei și a
Timocului, care ocoleau arcul carpato-balcanic, mai jos și apropiat și de
Câmpia Română și de „stepa Ungariei”: „La trecerea prin acest loc în
Peninsula Balcanică, contribuia și faptul că în această parte Dunărea nu mai are
luncă, iar malurile sale sunt identice ca înălțime – căci Câmpia Timocului, până
spre Vidin, e un crâmpeiu al Câmpiei Române pe care Dunărea îl trece
Peninsulei Balcanice. Urma unei mișcări mai vii de neamuri a rămas și azi în
hărțile etnografice, fiindcă pe această vale a Timocului, între satele românești,
au pătruns mai adânc decât oriunde spre est sate sârbești (până în jurul
Negotinului), precum, probabil tot pe ea, au putut înainta până în mijlocul
așezărilor sârbești din jurul Socobaniei, centre destul de însemnate de bulgari.
Deci mișcările popoarelor străine au lăsat neatins muntele, care a putut rămâne
populației care avea nevoie de munte: păstorii. (...) E sigur însă, prin dovezi de
limbă și etnografice, că atât în dreapta cât și în stânga Dunării, în regiunea
37
muntoasă populația e aceeași: păstori bănățeni, «Ungureni»” ;
- caracterul de „vad de trecere” la vărsarea Văii Timocului, mai degrabă
decât de-a lungul clisurii (idee vehiculată și de istorici, prin Nicolae Iorga): „
...trecerea de pe un mal pe altul (n.n. a Dunării) se poate spune că este mai
ușoară decât trecerea în lungul defileului, fiind înlesnită prin văi de râuri cu
38
deschideri în care s’au putut aduna sate și chiar orășele...” ;
- aduce argumente fizico-geografice, etnice, toponimice cu privire la
caracterul românesc al Crainei („Marginii”) sârbești. De pildă: „E de menționat
predilecția, observată de mulți, pe care o are populațiunea românească a
munților pentru forma răspândită a satului (comună în toți munții locuiți de
români) și pentru locuirea pe înălțimi. În Craina apar ambele caractere și ele
sunt asociate și cu forma comună de sat de vale” ;
39
- târgurile, nedeile (bâlciurile, rugile, slavele) pe înălțimi: „Tot prin o
așezare mai veche pe înălțimi se poate explica un fapt geografic mult mai
complicat, și care luat izolat ar părea curios: bâlciurile (nedeele, rugile, slavele)
40
pe înălțimi” ;
O altă lucrare a lui George Vâlsan (în colaborare), aflată în „lăzile cu
cărți de la Academie”, și anume România și popoarele balcanice , conținea o
41
hartă realizată de geograful român (în colaborare cu George Giuglea), în 1913,

37 Idem, p. 189.
38 Ibidem.
39 Idem, p. 194.
40 Idem, p. 195.
41 V. Arion, V. Pârvan, G. Vâlsan, Pericle Papahagi, G. Bogdan Duică (1913), România și
popoarele balcanice, Tipografia Românească, București.

36