Page 38 - Terra-SGR-2018

la București, în studiul „De la Românii din Serbia”, intitulată „Ținutul
românilor din Serbia și din Bulgaria apuseană”.
• geograful francez G. Lejean (1861), cu o lucrare asupra etnografiei
Turciei europene, în care oferă statistici referitoare la românii din Serbia,
42
respectiv 104 343 locuitori (în 1859) și realizează o hartă cu românii din
Serbia (Regiunile Timocului și Moravei);
• o hartă a geografului german Heinrich Kiepert (publicată la
Berlin, în 1867), referitoare la populațiile și limbile vorbite în regiunea austro-
ungară a Dunării „Völker und Sprachen-Karte con Oesterreich und den Unter-
Donau Ländern”;
• o hartă a dublu-licențiatului (istorie-geografie la Universitatea din
București, născut la Veles în Macedonia) Leonida Teodor Boga (publicată,
în Anuarul geografic și antropogeografic 1911-1912), cu titlul „Întinderea
elementului românesc în dreapta Dunărei”, la care se adaugă alte hărți ale unor
călători, publiciști, non-geografi.
Deși Ion I. C. Brătianu, sosit la Paris la sfârșitul lui ianuarie 1919
(instalându-se pe Bulevardul Champs-Élysées, în casa lui Dreyfus), a ales
pentru comisie nu lucrările selectate de sociologul Dumitru Drăghicescu, ci pe
cele ale lui Alexandru Lapedatu, și acesta din urmă, tot pe studiile lui George
Vâlsan și-a fundamentat documentarea, la care s-a adăugat o comunicare,
Memoriu asupra României și rolului său în Europa Orientală, pe care
Emmanuel de Martonne a ținut-o la Societatea de Geografie din Paris, în 1915.
În ceea ce privește materialul cartografic, Alexandru Lapedatu s-a
folosit de hărțile realizate de Alexandru D. Atanasiu (1871-1943), pictor și
publicist, aflat în diaspora română de la Paris, care a pus la dispoziție mai
multe hărți cu distribuția etnică a românilor delegaților români de la Conferința
de Pace, printre care: Carte ethnographique de la Roumanie et des régions
habitées par les Roumains (Paris, 1919, scara 1:1 000 000); La Roumanie et les
Provinces Roumaines – les principales frontières historiques des provinces
roumaines et l’administration politique, chemins de fer, navigation (Paris,
1919, scara 1:1 000 000), pe care a scris de mână următoarele: „Ediția I –
franceză – apărută la 12 iulie 1919 în 150 de exemplare, numai pentru
delegații streini la Conferința de Pace, spre a arăta că ne știrbește frontiera
nestrămutată // a Bucovinei dela Ștefan cel Mare și pînă acum. În această
hartă se vede frontiera acordată în Bucovina la prima hotărîre a Conferinței,
în ziua de 30 Iunie, prin care se // fixase frontierele spre Serbia, Ungaria și
Ceho-Slovacia și Polonia și prin care ne lua 100.000 locuitori – ruteni și
huțani – din frontiera veche a Bucovinei. Asupra acestei // hotărîri Conferința

42 Dumitru Drăghicescu (1919), Les Roumains de Serbie, Paris, p. 13.

37