Page 7 - Terra-SGR-2018
P. 7

care  îl  înconjoară  ca  un  zid  de  cetate,  geograful  este  frapat de aspectul
                                                                                       9
            fragmentat al Statului român, a cărui configurație lasă impresia unei spărturi” .
                   După  ce  subliniază  elementele  de  natură  geologică,  morfologică,
            hidrografică  și  biogeografică  ce  vin  în  sprijinul  afirmației  de  mai  înainte,
            Mehedinți concluzionează tranșant: „Era imposibil ca acest tablou, compus din
            atât de multe elemente concordante, potrivite pentru a caracteriza o
            individualitate geografică, să nu sugereze geografilor, istoricilor și oamenilor
                                                                         10
            de stat ideea unificării geopolitice asupra acestui colț de lume” .
                   De altfel, despre forma  neorganică a României  înainte de 1918, s-au
            exprimat  și  geografii  germani.  Iată  un  alt  exemplu,  relevat de  Ion Conea:
            „Istoria ne-a fost vitregă, dar geografia românească a învins în cele din urmă,
            cândva, nu demult. Iată, în această privință, următorul pasaj dintr’o lucrare a
            unui geograf german contemporan din Brașov (H. Wachner): «Neuitatul meu
            profesor  și  mare  artist  în  descrierea  geografică  a  țărilor,  Theobald  Fischer,
            într’o  lucrare  publicată  cu  mult  înainte  de  războiul  mondial,  compara  harta
            Statului român de atunci cu un vultur în zbor, căruia îi lipsește trupul, vultur –
            însă pe care împrejurări istorice ulterioare l-au dăruit cu un trup întreg, trup cu
                                                                               11
            adevărat organic». Revanșa geografiei, cum s’a spus, asupra istoriei” .
                   Într-un alt  studiu  al  lui  Simion  Mehedinți, publicat  chiar  mai  înainte,
            marele geograf român aduce în atenție un element care vine în sprijinul ideilor
            menționate mai sus, afirmând: „Cercetătorii limbii române au băgat de seamă
            un  fapt  ciudat:  poporul  nostru  a  lăsat  urmele  vieții  sale  pe  o  suprafață
            geografică  excepțional de mare. Toponimia și etnografia arată dovezi despre
                             12
            traiul românilor”   și,  în  continuare,  menționează  că  acestea  există  până  în
            Moravia,  Istria,  Salonic,  Rodopi,  stepele  de  lângă  Marea  Neagră,  Crimeea,
            Caucaz, stepele aralo-caspice. Și, pentru a fi mai convingător, face o analiză a
            prezenței  și  extinderii  teritoriale  a  românilor  pe  perioade:  preistorică,  geto-
            dacă, daco-romană.
                   Într-un alt studiu, din aceeași vreme, Mehedinți aduce alte elemente de
            sprijin: „(...) formarea  României  actuale  amintește  conturul provinciei  Dacia
            Traiana. Coincidența aceasta nu e o întâmplare. Rotunzimea Daciei antice nu
            era  legată  numai  de  forma  circulară  a  cetății  muntoase  din  mijlocul  ei și  de
            cadrul  hidrografic  (Tisa,  Dunărea,  Marea  și  Nistru),  ci  și  de  un  bloc  de

            9   Simion  Mehedinți  (1930),  Le  pays  et  le  peuple  roumain.  Considérations  de  géographie
                                            e
            physique et de géeographie humaine, 2  édition, Bucarest, p. 25.
            10  Idem, p. 26.
            11  Ion Conea (1943), Scurtă mărturisire a României, în „Revista Fundațiilor Regale”, Anul X,
            nr. 3, 1 martie, p. 627.
            12  Simion Mehedinți (1928), Dacia Pontică și Dacia Carpatică. Observări antropogeografice,
            în  vol.  „Dobrogea,  cincizeci  de  ani  de  viață  românească  (1878-1928)”,  București,  reluat  în
            „Opere complete”, op. cit., p. 109.

                                                  6
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12