Page 7 - Terra-SGR-2018

care îl înconjoară ca un zid de cetate, geograful este frapat de aspectul
9
fragmentat al Statului român, a cărui configurație lasă impresia unei spărturi” .
După ce subliniază elementele de natură geologică, morfologică,
hidrografică și biogeografică ce vin în sprijinul afirmației de mai înainte,
Mehedinți concluzionează tranșant: „Era imposibil ca acest tablou, compus din
atât de multe elemente concordante, potrivite pentru a caracteriza o
individualitate geografică, să nu sugereze geografilor, istoricilor și oamenilor
10
de stat ideea unificării geopolitice asupra acestui colț de lume” .
De altfel, despre forma neorganică a României înainte de 1918, s-au
exprimat și geografii germani. Iată un alt exemplu, relevat de Ion Conea:
„Istoria ne-a fost vitregă, dar geografia românească a învins în cele din urmă,
cândva, nu demult. Iată, în această privință, următorul pasaj dintr’o lucrare a
unui geograf german contemporan din Brașov (H. Wachner): «Neuitatul meu
profesor și mare artist în descrierea geografică a țărilor, Theobald Fischer,
într’o lucrare publicată cu mult înainte de războiul mondial, compara harta
Statului român de atunci cu un vultur în zbor, căruia îi lipsește trupul, vultur –
însă pe care împrejurări istorice ulterioare l-au dăruit cu un trup întreg, trup cu
11
adevărat organic». Revanșa geografiei, cum s’a spus, asupra istoriei” .
Într-un alt studiu al lui Simion Mehedinți, publicat chiar mai înainte,
marele geograf român aduce în atenție un element care vine în sprijinul ideilor
menționate mai sus, afirmând: „Cercetătorii limbii române au băgat de seamă
un fapt ciudat: poporul nostru a lăsat urmele vieții sale pe o suprafață
geografică excepțional de mare. Toponimia și etnografia arată dovezi despre
12
traiul românilor” și, în continuare, menționează că acestea există până în
Moravia, Istria, Salonic, Rodopi, stepele de lângă Marea Neagră, Crimeea,
Caucaz, stepele aralo-caspice. Și, pentru a fi mai convingător, face o analiză a
prezenței și extinderii teritoriale a românilor pe perioade: preistorică, geto-
dacă, daco-romană.
Într-un alt studiu, din aceeași vreme, Mehedinți aduce alte elemente de
sprijin: „(...) formarea României actuale amintește conturul provinciei Dacia
Traiana. Coincidența aceasta nu e o întâmplare. Rotunzimea Daciei antice nu
era legată numai de forma circulară a cetății muntoase din mijlocul ei și de
cadrul hidrografic (Tisa, Dunărea, Marea și Nistru), ci și de un bloc de

9 Simion Mehedinți (1930), Le pays et le peuple roumain. Considérations de géographie
e
physique et de géeographie humaine, 2 édition, Bucarest, p. 25.
10 Idem, p. 26.
11 Ion Conea (1943), Scurtă mărturisire a României, în „Revista Fundațiilor Regale”, Anul X,
nr. 3, 1 martie, p. 627.
12 Simion Mehedinți (1928), Dacia Pontică și Dacia Carpatică. Observări antropogeografice,
în vol. „Dobrogea, cincizeci de ani de viață românească (1878-1928)”, București, reluat în
„Opere complete”, op. cit., p. 109.

6