Page 8 - Terra-SGR-2018
P. 8

populație,  despre  care  Herodot  spunea  că  era  cel  mai  considerabil  din  toată
                                                                        13
            Europa și singurul care s-ar fi putut compara cu cel din India” .
                   Și  alți  geografi-geopoliticieni  români  au  avut  în  atenție,  unitatea  de
            ansamblu a pământului și poporului românesc. Este deosebit de semnificativ, în
            acest sens, ultimul volum (61) al Buletinului  Societății  Regale  Române  de
            Geografie  (publicat  și  separat  în  broșura  intitulată  Unitatea  și  funcțiunile
            pământului  și  poporului  românesc),  cuprinzând  patru  comunicări  (susținute
            public în cadrul Adunării Generale a societății din 20 iulie 1942, în prezența
            regelui Mihai  I)  ale unor nume de referință:  Constantin  Brătescu  (Unitatea
            fizică),  Nicolae  Al.  Rădulescu  (Unitatea  antropogeografică), Victor Tufescu
            (Funcțiile economice) și Vintilă Mihăilescu (Funcțiile geopolitice).
                   Iată  una  dintre  aprecierile  pertinente  ale  lui  Nicolae  Al.  Rădulescu
            (1905-1989): „Din punct de vedere antropogeografic, România este o unitate
            perfectă,  rezultată  din  îmbinarea  ideală  a  zonelor  reprezentând  forme
            românești, de viață, care se prezintă, tot în cercuri concentrice, ca și inelele de
            relief ce le-au înrâurit. Transilvania rămâne la mijloc ca un centru de greutate,
            în  care  toate  manifestările  umane  de  domeniul  antropogeografiei  sunt  mai
            intense, mai originale și mai vechi, centre din care radiază influențe spre toate
            punctele cardinale, ca o putere magnetică menită să polarizeze în jurul cetății
            carpatice toate provinciile românești.
                   Și  desigur  că  toată  această  obiectivă  analiză  științifică  nu  poate  duce
            decât  la  normala  concluzie  că  marginea  neamului  este  acolo  până  unde  se
                                               14
            întind formele de viață românească” .
                   La rândul său, Vintilă Mihăilescu (1890-1978), într-un studiu doar cu
            ceva mai vechi, intitulat  Blocul  carpatic  românesc, afirma: „Din respectul
            adevărului istoric și geografic trebuie să considerăm că actualul bloc românesc
            din  Carpați,  regiunea  pericarpatică  și  valea  Dunării  nu  este  rezultatul
            expansiunii  târzii  a  unor  triburi  valahe  sosite  pe  furiș  din  Balcani  –  cum le
            place  să  afirme  fără  probe  și  fără  să  roșească,  savanții  unguri  –  ci  un rest,
            important ca număr și ca întindere a spațiului vital, dintr-o arie românească și
            pre-românească  autohtonă  extinsă  din  Panonia  în  Nipru  și  din  Carpați  pe
            piemontul  Galițian  până  în  Pind  și  la  Marea  Egee” .  Studiul  era  însoțit  de
                                                                15
            Harta  etnică  a  României,  întocmită  pe  baza  datelor  statistice  oferite  de



            13  Simion Mehedinți (1928), Cadrul antropogeografic. Observări relative la Transilvania, din
            volumul festiv, tipărit în 1928, după un deceniu de la Unirea cea Mare, republicat în „Opere
            complete”, op. cit., p. 122.
            14  Nicolae Al. Rădulescu (1943), Unitatea antropogeografică a României, în vol. „Unitatea și
            funcțiunile pământului și poporului românesc”, Tiparul „Cartea românească”, București, p. 48.
            15   Vintilă  Mihăilescu  (1941),  Blocul  carpatic  românesc,  în  „Buletinul  Societății  Regale
            Române de Geografie”, tomul LX (tipărit în 1942), pp. 9-10.

                                                  7
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13