Page 8 - Terra-SGR-2018

populație, despre care Herodot spunea că era cel mai considerabil din toată
13
Europa și singurul care s-ar fi putut compara cu cel din India” .
Și alți geografi-geopoliticieni români au avut în atenție, unitatea de
ansamblu a pământului și poporului românesc. Este deosebit de semnificativ, în
acest sens, ultimul volum (61) al Buletinului Societății Regale Române de
Geografie (publicat și separat în broșura intitulată Unitatea și funcțiunile
pământului și poporului românesc), cuprinzând patru comunicări (susținute
public în cadrul Adunării Generale a societății din 20 iulie 1942, în prezența
regelui Mihai I) ale unor nume de referință: Constantin Brătescu (Unitatea
fizică), Nicolae Al. Rădulescu (Unitatea antropogeografică), Victor Tufescu
(Funcțiile economice) și Vintilă Mihăilescu (Funcțiile geopolitice).
Iată una dintre aprecierile pertinente ale lui Nicolae Al. Rădulescu
(1905-1989): „Din punct de vedere antropogeografic, România este o unitate
perfectă, rezultată din îmbinarea ideală a zonelor reprezentând forme
românești, de viață, care se prezintă, tot în cercuri concentrice, ca și inelele de
relief ce le-au înrâurit. Transilvania rămâne la mijloc ca un centru de greutate,
în care toate manifestările umane de domeniul antropogeografiei sunt mai
intense, mai originale și mai vechi, centre din care radiază influențe spre toate
punctele cardinale, ca o putere magnetică menită să polarizeze în jurul cetății
carpatice toate provinciile românești.
Și desigur că toată această obiectivă analiză științifică nu poate duce
decât la normala concluzie că marginea neamului este acolo până unde se
14
întind formele de viață românească” .
La rândul său, Vintilă Mihăilescu (1890-1978), într-un studiu doar cu
ceva mai vechi, intitulat Blocul carpatic românesc, afirma: „Din respectul
adevărului istoric și geografic trebuie să considerăm că actualul bloc românesc
din Carpați, regiunea pericarpatică și valea Dunării nu este rezultatul
expansiunii târzii a unor triburi valahe sosite pe furiș din Balcani – cum le
place să afirme fără probe și fără să roșească, savanții unguri – ci un rest,
important ca număr și ca întindere a spațiului vital, dintr-o arie românească și
pre-românească autohtonă extinsă din Panonia în Nipru și din Carpați pe
piemontul Galițian până în Pind și la Marea Egee” . Studiul era însoțit de
15
Harta etnică a României, întocmită pe baza datelor statistice oferite de

13 Simion Mehedinți (1928), Cadrul antropogeografic. Observări relative la Transilvania, din
volumul festiv, tipărit în 1928, după un deceniu de la Unirea cea Mare, republicat în „Opere
complete”, op. cit., p. 122.
14 Nicolae Al. Rădulescu (1943), Unitatea antropogeografică a României, în vol. „Unitatea și
funcțiunile pământului și poporului românesc”, Tiparul „Cartea românească”, București, p. 48.
15 Vintilă Mihăilescu (1941), Blocul carpatic românesc, în „Buletinul Societății Regale
Române de Geografie”, tomul LX (tipărit în 1942), pp. 9-10.

7